Apocalipsa 22.3

　　　　Nimic vrednic de blestem; și robii Lui Îi vor sluji

　　　　Când am observat câte ceva din starea eternă, la începutul capitolului 21, am văzut că multe din detaliile date sunt într-un fel negativ – menționarea a ceea ce nu va fi atunci. Aceeași trăsătură o găsim și aici. Cetatea nu are templu, nici nevoie de soare și de lună, și nici posibilitate de întinare. Acum aflăm că nu va mai fi niciun blestem și se repetă că nu va mai fi noapte (în versetul 5). De îndată ce a intrat păcatul, a intrat și blestemul, așa cum poartă mărturie Geneza 3. Introducerea legii a făcut doar ca blestemul să fie mai accentuat, iar Maleahi, ultimul cuvânt profetic către poporul de sub lege, folosește clar acest cuvânt; este în adevăr ultimul cuvânt al Vechiului Testament.Neascultarea celui dintâi om a adus blestemul. Ascultarea Celui de a Doilea, chiar până la moarte, a pus bazele pentru înlăturarea lui. Când tronul lui Dumnezeu și al Mielului este așezat în ceate, atunci blestemul se va sfârși pentru totdeauna. Orice neascultare va dispărea. Autoritatea divină va fi pe deplin recunoscută, și dreptatea, neavând ceva care să i se împotrivească, se va exercita pur și simplu în binecuvântare.De aceea citim aceste cuvinte: ‟robii Lui Îi vor slujiˮ. Dar, dacă ei au fost robii Lui nu I-au slujit întotdeauna? am putea întreba. Răspunsul ar trebui să fie: numai în parte. Cât de des motive egoiste au fost amestecate în slujirea pentru El; și, cu cât mai mult ar avea o gândire spirituală, cei credincioși ar fi mai conștienți de faptul acesta. Acum în sfârșit firea păcătoasă din ei va fi înlăturată și ei Îi vor sluji în adevăr. Tot ce li s-a încredințat pentru a înfăptui voia lui Dumnezeu și a Mielului se va împlini în mod complet.