Apocalipsa 22.2

　　　　Pomul vieții în timpul mileniului

　　　　Râul vieții hrănește și întreține pomul vieții și pomul acesta este în mijlocul străzii de aur. Gândurile ne sunt duse îndată la Geneza 2 și 3. În condiția sa de inocență Adam avea doi pomi la care putea ajunge. Pomul vieții nu îi era interzis, ci pomul cunoștinței binelui și răului. El a trecut pe lângă cel de la care putea lua ceva și s-a oprit la cel care îi era interzis. Ca om căzut, pomul vieții a ajuns să fie dincolo de posibilitatea lui de a ajunge la el, printr-un act al unei ființe îngerești, încât niciodată să nu se poată ajunge la el prin orice ar face omul. N-a fost vreo rezolvare a acestei probleme teribile care s-a ridicat, până ce S-a arătat Fiul lui Dumnezeu ca să înlăture păcatul prin însăși jertfirea Sa. Atunci, și numai atunci, responsabilitatea asumată prin cunoașterea binelui și răului a fost rezolvată și Hristos înviat a ajuns. Pomul Vieții pentru oameni. Este un fapt tot atât de adevărat astăzi cum va fi atunci când acest ‟pom al viețiiˮ va fi ‟în paradisul lui Dumnezeuˮ (Apocalipsa 2.7).Pe cest pom slăvit este întâlnit din nou numărul doisprezece. Rodul lui are o diversitate a numărului doisprezece și produce de douăsprezece ori pe an. Roadele se pare a fi pentru cetatea cerească, dar frunzele vor aduce vindecare națiunilor. Menționarea lumilor, națiunilor și vindecării arată că întreaga scenă se referă la mileniu, și nu la starea eternă.