Apocalipsa 22.16

　　　　Isus, steaua strălucitoare de dimineață

　　　　Dar în timp ce Apocalipsa se apropie de sfârșit, El ni Se prezintă nu numai în felul în care să ne întoarcem înapoi la prezicerile Vechiului Testament a răsăritului Soarelui dreptății, ci în al doilea rând, în legătură mai distinct cu nădejdile Noului Testament. El fusese prezis venind ca o ‟stea a lui Iacovˮ (Numeri 24.17) fără vreo referință la dimineață. Ca Steaua strălucitoare a dimineții, Isus ni Se prezintă ca Acela care vine mai înainte de răsăritul zilei și ca o garanție a ei. Acum Israel nu-L cunoaște în felul acesta, pentru că a fost respins și tratat ca înșelător. Biserica, și numai Biserica Îl cunoaște în caracterul acesta și are dreptul să-și mențină aceste speranțe cerești, centrate în El, care se vor realiza mai înainte de a se arăta ziua glorioasă pentru Israel și pentru pământ.În felul acesta, în versetul 16 Domnul Isus ni Se adresează personal ca Acela în care sunt centrate toate speranțele și pentru cer și pentru pământ, și El Se dezbracă de Sine Însuși, pentru a vorbi astfel, de toate titlurile și onorurile Sale, pentru ca mai simplu și efectiv să Se prezinte pe Sine Însuși. În felul acesta Se adresează mai direct inimilor celor ai Săi. Ca urmare este un răspuns imediat.

　　　　Isus, Rădăcina și Vlăstarul lui David 

　　　　Versetul 16 are în el un element de contrast dacă îl comparăm cu cel dintâi verset al cărții. Descoperirile profetice date de Dumnezeu lui Isus Hristos și transmise nouă de îngerul Său prin Ioan, acum sunt complete. Îngerul prin care au fost comunicate a dispărut. Isus Însuși rămâne și în versetul acesta și în cele următoare se aude numai glasul Lui. În primul rând El aprobă tot ceea ce a fost transmis prin slujirea îngerului și ceea ce a fost trimis de El. Nu trebuie să gândim că mărturia profetică a fost ceva mai jos decât divină, deși a ajuns la noi în felul acesta. Mărturia a fost dată în cele șapte adunări din Asia, cum se precizează în capitolul 1.4, dar prin ele este intenționată iluminarea întregii adunări până ce va veni El.După ce a aprobat întreaga carte, Domnul Isus, folosind numai numele Său personal, ni Se prezintă în două feluri. Întâi, ca Rădăcina și Vlăstarul lui David, care ne dă demnitatea Sa în omenire pentru împărăție și pentru stăpânirea întregului pământ. Să citim Psalmul 78.65-72 și apoi 2 Samuel 23.1-5. Aceste pasaje arată că printr-o intervenție specială a puterii divine David a fost ridicat în poziția împărătească, și cum el a fost o imagine imperfectă a Unuia infinit mai mare care avea să coboare din el în ce privește trupul. De aceea în Isaia 11.1 se vorbește de Hristos ca de o Ramură care iese din tulpina lui Isai și un Vlăstar din rădăcinile căruia vor fi roade. Aici El ni Se prezintă clar ca vlăstar al lui David.Dar în același capitol din Isaia, în versetul 10, El este prezentat ca ‟Vlăstarul lui Isaiˮ care va fi ‟în ziua aceeaˮ și corespunde cu ce avem în capitolul nostru. El este ‟tulpinăˮ și ‟rădăcinăˮ în Isaia; este ‟Vlăstarˮ și ‟rădăcinăˮ în Apocalipsa. În cele dintâi cuvinte este proeminent gândul omenirii Lui; în cuvintele din urmă, Dumnezeirea Lui. Și apoi – revenind la 2 Samuel 23 – când în cele din urmă El stăpânește peste oameni în dreptate și în temere de Dumnezeu, El va fi ‟ca lumina dimineții, ca răsăritul soarelui în dimineața fără noriˮ. În imaginea aceasta izbitoare și poetică se arată începutul zilei strălucitoare a mileniului pământului, când El va veni.