Apocalipsa 21:6-7

　　　　Har de la Cel ce este mai presus de nevoile timpului (21.6)

　　　　Cel care stă pe tron Își afirmă Dumnezeirea, pentru că nimeni altul decât Dumnezeu poate fi Alfa și Omega, începutul și sfârșitul tuturor lucrurilor. În lumina aceasta i Se prezintă lui Ioan, vorbind ca fiind Cel care locuiește în prezentul etern, mai presus și dincolo de orice problemă a timpului. Dar la sfârșitul acestui verset El vorbește din nou având în vedere condițiile timpului, pentru că setea nu este ceva care să caractrizeze starea eternă. Setea este un simbol al dorinței nesatisfăcute, și aceasta caracterizează în mod deosebit timpul de acum. Pentru cel însetat încă mai este apa vieții, care se arată ca un izvor și este dăruită fără plată. Așa este harul lui Dumnezeu, care se continuă până la sfârșit.

　　　　Învingătorii: cei ce au primit har (21.7)

　　　　De la harul din versetul 6 trecem la cel învingător din versetul 7. La prima vedere pare ca o schimbare completă dar, la urma urmei, nu înving decât cei care au primit har. Aceasta este ultima menționare a biruinței sau a victoriei în cartea aceasta care este, așa cum am remarcat mai înainte cartea victoriei. Sfinții învingători vor intra în stăpânirea deplină a moștenirii, dar niciun sfânt n-ar birui dacă Mielul n-ar fi biruit, așa cum vedem în capitolul 5.