Apocalipsa 21.12-21

　　　　Zidul și cele 12 porți ale cetății (21.12-13)

　　　　Versetele 12-21 se ocupă cu zidul, porțile, temeliile și cetatea însăși. Le vom cerceta în ordinea aceasta. Zidul este descris ca mare și înalt. Nicio putere potrivnică nu poate forța vreo intrare. Răul este cu totul exclus. Măsura lui era de 144 coți (versetul 17), pătratul lui 12, care este numărul administrării. Aici este administrarea într-o astfel de perfecțiune încât să țină afară orice ar putea fi greșit.Totuși zidul nu era într-un mod absolut continuu: erau 12 porți, câte trei pe fiecare din cele patru părți ale lui. Porțile sunt făcute pentru a putea ieși afară și a intra, încât cetatea, deși bine protejată de zidurile ei, nu este o unitate care să fie limitată la ea însăși și izolată. Va fi o comunicație fericită între ea și pământul milenial. Cel care se apropie de ea află un înger la fiecare poartă, încât totul este sub supraveghere. Mai mult, fiecare poartă este o perlă; o amintire, am putea spune, pentru toți câți se apropie de ea, că cetatea însăși, ca ‟soțieˮ reprezintă acea ‟perlă de mare prețˮ pentru care Domnul ‟a vândut tot ce aveaˮ. Cei care ies din ea află la porți înscrise numele semințiilor lui Israel, indicând traseul pe care îl au cei care călătoresc spre pământul fericit de sub cetate. Toată administrarea acelei zile va porni de la tronul din metropola cerească și va ajunge la pământ prin intermediul lui Israel.

　　　　Temeliile zidului cetății (21.14, 19, 20)

　　　　Aici de asemenea este o cetate care are temelii, și Dumnezeu este meșterul și ziditorul ei (Evrei 11.10). Apare din nou 12, ca număr al temeliilor și, pe fiecare, numele unuia dintre apostolii Mielului. Biserica este zidită pe temelia apostolilor și profeților, potrivit cu cele scrise în Efeseni 2.20, încât aceasta ne confirmă gândirea că într-un fel simbolic cetatea ne vorbește despre biserică. Iar temeliile sunt împodobite cu pietre prețioase: o piatră la fiecare temelie. Cea dintâi are iaspis, care, după cum am văzut, este o descriere a lui Dumnezeu Însuși. Ceea ce vorbește despre Dumnezeu este aici la fiecare temelie, dar fiecare piatră într-un fel sau altul acționează ca o prismă, reflectând nuanțele variate care formează lumina. Temeliile înseși ale cetății strălucesc cu lumina lui Dumnezeu, dar care este reflectată în așa fel încât oamenii să-i aprecieze detaliile pline de culori.

　　　　Cetatea măsurată de un înger cu o trestie de aur (21.15-21)

　　　　Cetatea însăși, și porțile ei, și zidurile ei sunt măsurate de un înger care folosește o trestie de aur. În felul acesta standardul măsurătorii este divin și cetatea se prezintă ca un cub perfect cu dimensiuni imense. Un stadiu ar putea fi de 185 sau 190 metri, iar 12.000 de stadii ar fi cam 2.200 km. Faptul că înălțimea ei era cât lungimea și cât lățimea, ne ajută să confirmăm gândul că avem a face nu cu un limbaj literal, ci simbolic. În numărătoarea aceasta întâlnim din nou 12, numărul administrării, și însăși strada cetății este de aur ca sticla transparentă. În cetățile pământului strada este locul unde se acumulează murdăria. Aici totul este curăție divină și transparentă, și așa cum este cetatea este și guvernarea care pornește de la ea.