Apocalipsa 21.10-11

　　　　Cetate de la Dumnezeu, având slava Lui

　　　　Ca și cu Babilonul, așa avem și aici împreună cele două simboluri ale unei femei și ale unei cetăți. Ele apar la suprafață cu totul nepotrivite, dar nu tot așa este când venim la semnificația lor. Unul face cunoscut ce va fi biserica lui Hristos; celălalt, ce va fi ea pentru El; ca mireasă, obiectul dragostei Lui, iar ca cetate, centrul din care se va arăta puterea Sa administrativă.Cetatea desfrânată, Babilonul, era caracterizată de faptul că era ‟mareˮ; cetatea-mireasă, Noul Ierusalim, este caracterizată de faptul că este de la Dumnezeu și de aceea este sfântă și cerească și are gloria lui Dumnezeu – nu gloria omului. Așa fiind lucrurile, ea coboară deasupra pământului ca un luminător și ‟strălucireaˮ ei este asemănată cu ‟o piatră de iaspis cristalinˮ. Iaspisul este menționat în adevăr de trei ori în descrierea cetății și o altă ocazie când se întâlnește acest cuvânt este în descrierea Celui care stă pe tron în capitolul 13. Ceea ce Îl descrie pe Dumnezeu descrie și cetatea aceasta.