Apocalipsa 2:1

　　　　‟Cele ce suntˮ văzute din trei puncte de vedere

　　　　‟Cele ce suntˮ din capitolele 2 și 3 pot fi studiate în trei feluri. Întâi, ca o indicare a stării celor șapte adunări din provincia Asiei, pe când se apropia de sfârșit cel dintâi secol. Pe atunci toți apostolii, în afară de bătrânul Ioan, plecaseră și grija lor de păstor nu se mai arăta. Pericole felurite au fost observate și descoperite de Domnul și întinări felurite au fost date pe față. Din cele șapte adunări, numai la două, cea dintâi și cea din urmă, se face aluzie în altă parte a Scripturii. Efes poate că era încununarea lucrării apostolului Pavel, și de aceea cuvintele Domnului cu privire la ea, 25 sau 30 de ani după moartea lui, este o lecție pentru noi, o cercetare a conștiinței.Avem două aluzii la Laodiceea în epistola lui Pavel către coloseni, dar sunt de ajuns ca să arate că el avea o oarecare îngrijorare cu privire la starea lor chiar de pe atunci, și în acea epistolă el le-a dat tocmai adevărul care i-ar fi putut păstra. Dacă sfinții din Laodiceea ar fi primit dezvăluirea către coloseni a întâietății supreme a lui Hristos, Capul trupului Său, adunarea, El le-ar fi fost ‟totul și în toțiˮ. Atunci Hristos nu S-ar mai fi prezentat pe Sine Însuși ca stând afară la ușă și bătând, ca în Apocalipsa 3. Aici din nou este un adevăr care să ne facă să ne cercetăm adânc.Dar în al doilea rând, am putea citi aceste două capitole ca unele care ne dau o expunere a condițiilor care se pot afla și în adunările locale ale sfinților care sunt astăzi. Când trecem prin cele șapte scrisori putem vedea ca într-o oglindă starea noastră colectivă și putem înțelege cuvântul hotărâtor al Domnului cu privire la ea, și putem descoperi ce trebuie corectat și remediul situației.Iar în al treilea rând, pentru că întreaga carte este o profeție, așa cum vedem în versetele ei de la început, avem în cele șapte adunări o dezvăluire a drumului istoric pe care îl are adunarea de nume, văzută ca un întreg în care lumina lui Dumnezeu avea să fie menținută în timpul absenței lui Hristos din lume. Adunarea avea să fie sfeșnicul sau purtătorul de lumină până în clipa în care Se va arăta Hristos ca să facă judecata și să-Și arate autoritatea pe pământ. Numărul șapte are semnificația unui întreg spiritual și cele șapte scrisori dau o vedere deplină a istoriei. Când le vom cerceta, să le privim în toate aceste trei feluri.