Apocalipsa 18.5

　　　　Judecata care vine când păcatul ajunge la culme

　　　　Versetul 5 arată că judecata cade numai când nelegiuirea este la culme sau, așa cum este spus, ‟păcatele ei s-au îngrămădit până la cerˮ. Este un fel de vorbire izbitor, pentru că vechea cetate, Babilon, și-a început existența când oamenii căutau să se unească, gândindu-se la propria lor însemnătate prin zidirea unei cetăți și a unui turn ‟al cărui vârf să ajungă până la cerˮ (Geneza 11.4). Vechiul Babilon și-a ajuns înălțimea splendorii lui sub renumitul Nebucadnețar, care a deținut cea mai mare influență și a ajuns la propria sa mărire. Curând după aceasta, cetatea și-a pierdut supremația și a ajuns o ruină. Principiile pe care le avea s-au continuat totuși în Roma; întâi în imperiu și apoi în forma papală.În Babilonul mistic, deci, vedem toate relele vechi desfășurate în forma lor cea mai intensă și distrugătoare, și în cele din urmă ‟turnulˮ nelegiuirii omului atinge în adevăr asemenea dimensiuni încât ‟ajunge până la cerˮ. Într-un fel drastic, judecata bine-meritată vine atunci și toată situația urâcioasă este dată uitării pentru totdeauna.