Apocalipsa 1:8-11

　　　　Cel ce este Alfa și Omega, învingător (1.8)

　　　　În versetul 8 auzim glasul Domnului Dumnezeu Atotputernic, Cel care există din eternitate, care garantează împlinirea venirii Sale la timpul hotărât. Isus Hristos este văzut, așa cum s-a subliniat, ca Slujitorul sfânt și perfect al gloriei Sale; Omul înălțat, prin care El va administra lumea cu dreptate. Nimic nu poate învinge pe Cel care este Începutul și Sfârșitul a toate.

　　　　Ioan, părtaș la necazul, împărăția și răbdarea în Isus (1.9)

　　　　Până aici am avut ceea ce se numește prefața. De la versetul 9 până la sfârșitul capitolului avem istorisirea lui Ioan cu privire la viziunea Domnului care i-a fost dăruită, din care rezultă scrierea acestei cărți. Istorisind-o, el nu se prezintă pe sine însuși ca apostol, ci ca un frate al celor cărora le scrie și ca un părtaș în necazurile de acum și în perspectiva de viitor. Era un timp caracterizat de necaz pentru sfinții de pe pământ și de răbdare pentru Hristos glorificat în cer. El așteaptă cu răbdare să vină ceasul când împărăția va fi a Lui. Noi suntem chemați să avem parte de aceeași răbdare, cum vom vedea în versetul 10 din capitolul 3 și cum spunea apostolul Pavel în 2 Tesaloniceni 3.5.

　　　　În ziua Domnului, în duh, pentru a înțelege lucrurile lui Dumnezeu (1.10)

　　　　În acel timp Ioan suferea necazul care este adus de izolare. Exilat în Patmos, el nu mai avea legătură cu cei credincioși, totuși nu era nicidecum izolat de Domnul său. Într-o anumită zi a săptămânii, care este ziua Domnului, a fost dus în afara lui însuși prin puterea specială a Duhului Sfânt al lui Dumnezeu, într-o condiție în care a fost în stare să vadă și să audă lucruri cerești. Este bine ca noi să ne amintim că deși niciodată n-am avut nevoie și de acea niciodată n-am venit sub o acțiune specială a Duhului Sfânt, totuși numai prin acțiunea și puterea obișnuită a Duhului deosebim și înțelegem orice lucru al lui Dumnezeu.

　　　　Cele văzute, scrise într-o carte și trimise celor șapte adunări (1.11)

　　　　Ioan ne spune ce a auzit. O voce puternică i-a poruncit cu autoritate ca lucrurile pe care avea să le vadă să le scrie într-o carte și s-o trimită celor șapte adunări din provincia Asiei. Ioan a devenit astfel un ‟văzător”. De asemenea, I s-a spus că era intenția divină ca revelația pe care avea s-o primească să fie scrisă într-o carte (Gr. biblion). În dorința lor de a se descotorosi de revelația scrisă a lui Dumnezeu, oamenii blamează Scriptura și îi acuză de ‟închinare la biblie” pe cei care acceptă Sfânta Scriptură și o respectă ca pe Cuvântul lui Dumnezeu. Le-ar place ca noi să privim revelația într-o carte ca fiind mai prejos de demnitatea divină. Noi, dimpotrivă, o privim ca fiind în totul potrivită felului Său de a lucra cu oamenii pe care i-a dăruit cu priceperea de a citi și a scrie și care au învățat să transmită cunoștința de la o generație la alta cu ajutorul cărților. Cele șapte adunări aveau să aibă cartea, iar ceea ce simbolizau ele – întreaga adunare de-a lungul secolelor până la venirea Domnului – aveau de asemenea să cunoască.Cele șapte adunări, fie că le vedem istoric sau profetic, difereau mult în caracterul și starea lor, totuși aceeași revelație a lucrurilor care vor veni avea să fie folositoare pentru fiecare. Să noteze acest lucru cei ce nesocotesc studiul profeției! Oricare ar fi starea noastră spirituală personală, va fi pentru sănătatea și binecuvântarea noastră dacă vom căpăta o înțelegere clară a scenelor solemne ale judecății prin care Dumnezeu va conduce istoria tristă a pământului la un rezultat triumfător.