Apocalipsa 17.5

　　　　Taina Babilonului cel mare, mama desfrânatelor și a urâciunilor pământului

　　　　Numele ei, totuși, era purtat pe fruntea ei, încât putea fi vizibil oricărei priviri. Cel dintâi cuvânt, ‟Tainăˮ, ne precizează că ‟Babilonul cel mareˮ nu trebuie să fie înțeles într-un sens literal, ci mistic sau simbolic. Toate principiile răului care și-au avut originea în Babilonul literal al timpurilor străvechi se găsesc într-o formă distrugătoare în acest sistem îngrozitor. S-a spus pe bună dreptate că în simbolismul Scripturii un sistem este reprezentat de o femeie, în timp ce puterea sau energia care caracterizează un sistem este reprezentată de un bărbat.Sistemul roman, lărgit de includerea în el a tot ce este corupt în creștinătate după răpirea Bisericii, este reprezentat aici de o femeie. Ea a devenit ‟mama desfrânatelor și a urâciunilorˮ, adică este sursa sistemelor de corupție similară, când ar fi trebuit să fie o ‟fecioară curatăˮ pentru Hristos. Cât de îngrozitoare este acuzația adusă împotriva ei! Este de notat acest cuvânt, ‟pământulˮ care se află deseori aici. L-am avut de două ori în versetul 2. Se găsește din nou în versetele 8 și 18, de asemenea de mai multe ori în capitolul următor. Religia pământească este capitalul de bază al ei.În Filipeni 3, Pavel arată cum a intrat în mod experimental în chemarea cerească pe care a cunoscut-o în Hristos, dar înainte de a termina capitolul acesta menționează că sunt unii ‟vrăjmași ai crucii lui Hristosˮ și spune despre aceștia că ‟Dumnezeul lor este pântecele și slava lor este în rușinea lor și se gândesc la lucrurile pământeștiˮ. Sistemul reprezentat de această femeie se poate lăuda cu ‟succesiunea apostolicăˮ; ei au în adevăr o moștenire, dar nu apostolică. Ea vine mai degrabă de la aceștia pe care apostolul Pavel îi dă pe față - o moștenire a propriei satisfacții și înclinată spre lucrurile pământești.Iar adjectivul ‟mareˮ îi este dat, și aceasta este o rădăcină care se aplică lumii. Distracțiile pământești și corupția îngrozitoare ajung la culme în ea, în timp ce adevărata biserică își are caracteristica cerului și a sfințeniei, așa cum vedem în capitolul 21.10, unde adjectivul ‟mareˮ nu apare pentru Ierusalimul sfânt.