Apocalipsa 17:16-18

　　　　Cei zece împărați, deosebiți de cei din versetul 10 și versetul 2 (17.16)

　　　　Cei zece împărați, reprezentați de coarne, trebuie să fie deosebiți nu numai de cei șapte împărați din versetul 10, dar și de ‟împărații pământuluiˮ despre care se vorbește în versetul 2 și care apar din nou în capitolul următor. Acești împărați ai pământului au fost ademeniți de ea, s-au desfrânat cu ea - și apoi plâng și se jelesc din cauza distrugerii ei. Ei sunt fără îndoială regi sau conducători ai multor popoare din sfera imperiului de vest înviat. Cei zece împărați sunt conducători dinăuntrul imperiului, care la început o favorizează și o sprijinesc, dar în final îi găsesc intolerabil jugul, o urăsc și se năpustesc asupra ei cu furie, ca s-o distrugă.Când sistemul religios corupt, simbolizat de femeie, își va ajunge culmea influenței, succesul și gloria ei aparentă, va fi cu totul răsturnat de puterile lumești care i-au fost principalul suport.

　　　　Dumnezeu le-a pus în inimă să-Și aducă la îndeplinire planul (17.17)

　　　　Este gândul lui Dumnezeu să permită ca fiecare formă succesivă a răului să vină într-o manifestare deplină și într-un succes aparent înainte ca judecata să cadă asupra ei. Aici judecata cade prin intermediul celor zece împărați și nu direct din mâna lui Dumnezeu. Cele două fiare vor avea a face direct cu judecata, prin însăși persoana Domnului Isus, după cum vom vedea în capitolul 19, pentru că în ele violența păcatului își ajunge culmea. În desfrânată corupția păcatului își ajunge cea mai oribilă expresie. Dumnezeu nu-Și pune mâna pe acele lucruri murdare, ci folosește pe cel violent ca să distrugă pe cel corupt.Faptul că Dumnezeu este dincolo de violența celor zece coarne este clar arătat în versetul 17. Coarnele acționează cu o bună înțelegere și unanimitate rar întâlnite printre oameni. De obicei sunt vederi deosebite și majoritatea învinge minoritatea. Aici toți acționează împreună cu un singur gând sub îndrumarea fiarei, și ca rezultat răzbunarea cade ca o lovitură rapidă și completă.

　　　　Împărații acționează ca niște împlinitori ai răzbunării lui Dumnezeu (17.16-18)

　　　　Împlinirea judecății ei este exprimată în patru feluri în partea din urmă a versetului 16. Ținând seama că ea simbolizează un sistem religios, semnificația fiecărui amănunt devine clară. Ea va fi făcută pustie; adică, uitată de toți care mai înainte îi erau prieteni și susținători. Ei o vor face goală; adică dezgolită de orice îi ascunsese mai înainte adevăratul ei caracter. Carnea ei, i-o vor mânca; adică își vor însuși bogăția și luxul ei. O vor arde cu foc; adică îi vor distruge cu totul cadru sistemului ei. O înlăturare totală este făcută cu privire la întregul sistem blestemat. Nu puteau înțelege, acești conducători, că se purtau ca niște împlinitori ai răzbunării lui Dumnezeu.Identificarea femeii și a cetății celei mari, Roma, este foarte clar făcută în ultimul verset al acestui capitol; după aceea, în capitolul 18, aspectul de cetate devine proeminent.