Apocalipsa 17.1-2

　　　　Simbolul unei femei și al unei cetăți

　　　　Capitolul 17 și 18 ne dau cu multe detalii judecata Babilonului. Este de folos să citim capitolele 21.9-22.5 ca un contrast. Dacă facem lucrul acesta, vom observa că în amândouă cazurile viziunea este introdusă de unul dintre îngerii care aveau potire și că tot ceea ce se vedea este simbolizat de o femeie și o cetate. Toată asemănarea se reduce la acest lucru; orice altceva este într-un contrast intens. Acolo vedem ‟mireasa, soția Mieluluiˮ; aici, ‟desfrânata cea mareˮ. Acolo avem adevărata biserică, iubită de Hristos, răscumpărată și curățită de El, sub simbolul unei cetăți. Aici avem sistemul religios fals, care pretinde că este biserica, de asemenea sub simbolul unei cetăți.Babilonul a avut o parte importantă în istoria Vechiului Testament. El a fost întemeiat în sfidarea lui Dumnezeu așa cum arată Geneza 11; și acolo a fost începutul domniei lui Nimrod. Acolo a fost izvorul idolatriei care s-a răspândit pe pământ după potop. Faptul acesta a fost indicat într-un verset ca Ieremia 51.7 și datele istorice îl întăresc. Deci într-un fel foarte potrivit Babilonul mistic din Apocalipsa 17 simbolizează ‟bisericaˮ desfrânată cu centru în Roma, care avea ‟un potir de aurˮ (versetul 4) și ‟a îmbătat de vinul desfrânării eiˮ (versetul 2) pe cei care locuiesc pe pământ. După ce adevărata biserică va fi răpită, tot ce este laodicean și vărsat din gura lui Hristos se va îndrepta spre Roma, după cum gândim, încât Babilonul mistic va reprezenta întreaga creștinătate apostată.