Apocalipsa 14.6-7

　　　　Evanghelia veșnică vestită de un înger

　　　　A doua viziune din acest capitol este în versetele 6 și 7. În ceasul acela foarte întunecos al istoriei pământului va fi dată tuturor oamenilor de pretutindeni o mărturie clară a lui Dumnezeu în măreția Sa de Creator, care cere ca El să fie glorificat, în special având în vedere faptul că a venit ceasul judecății Sale. Pot fi notate două lucruri. Întâi, ea este numită ‟evanghelia veșnică a celor care locuiesc pe pământˮ. Prezentarea lui Dumnezeu în slava creației este întotdeauna ‟veste bunăˮ, oricare ar fi veacul sau dispensația. Am ajuns într-un timp când cei care locuiesc pe pământ au fost înșelați amarnic de minciuna diavolului a evoluției, încât putem aprecia cât de plină de bucurie este vestea lui Dumnezeu, Creatorul. Cuvântul ‟veșnicăˮ de asemenea ne poate duce înapoi gândurile la ‟legământul veșnicˮ din Geneza 9.16.În al doilea rând, evanghelia aceasta este încredințată ‟unui îngerˮ care zboară în mijlocul cerului. Spunem deseori, pe bună dreptate, că niciun înger nu poate predica evanghelia care vorbește despre sângele răscumpărător al lui Hristos, deoarece niciun înger nu are cunoștința răscumpărării în mod experimental. Dar când este vorba de creație, îngerii pot vorbi într-un fel în care oamenii nu pot. Îngerii au văzut minunile ei și au strigat de bucurie. Oamenii știu despre ea numai prin revelație. Prin slujirea îngerească, mărturia aceasta va fi răspândită pe pământ în acel ceas solemn.