Apocalipsa 13.4-6

　　　　Satan recunoscut public ca ‟dumnezeuˮ

　　　　Ne amintim de asemenea că Satan s-a apropiat de Domnul nostru în ispitirea din pustie și I-a oferit toate împărățiile lumii, numai să i Se închine lui. Răspunsul Domnului a fost: ‟Înapoia Mea, Satan!ˮ L-a respins cu totul. Dar oferta, pe care Domnul în perfecțiunea Sa a respins-o, se va adresa acestui om care este numit ‟fiarăˮ și el se va închina diavolului și va primi împărăția pentru un timp scurt. În același timp scurt Satan va fi recunoscut public ca ‟dumnezeuˮ și astfel s-ar părea că va căpăta ceea ce dorim de la început. Avem o referință profetică la acest fapt în Isaia 14.12-14. ‟Mă voi înălța în ceruri... voi fi asemenea Celui Preaînalt.ˮ Totuși rezultatul: ‟Cum ai căzut din ceruri, stea a divinității, fiu al zorilor!ˮ Realizarea dorinței lui scumpe este preludiul căderii lui.Ca agent politic principal al balaurului, fiara va fi un personaj foarte puternic și impunător, atât de mult încât oamenii se vor închina lui și vor privi puterea lui ca irezistibilă. Oamenii vor simți că aici, în sfârșit, este supraomul și împărăția care își va putea impune voința și va înfrânge orice împotrivire. Gândim că aceasta îi va face pe oameni să spună ‟Pace și linișteˮ, așa cum s-a profețit în 1 Tesaloniceni 5.3, dar ‟atunci deodată vine pieirea peste eiˮ.Am avut nu de mult dovada izbitoare și teribilă a influenței și puterii supraomului care poate fi exercitați de un om cu cel mai josnic portret, acesta fiind în legătură cu demonii, cum a fost cazul cu un fost conducător al Germaniei. În ceea ce cercetăm acum, la lucru este nu numai un demon, ci Satan însuși. În cele mai mari crize pe care le redă Scriptura se poate vedea că Satan nu folosește ceva inferior lui, ci el însuși acționează. Așa este de exemplu în căderea omului; în ispitirea din pustie; în legătură cu moartea lui Hristos, prin Iuda Iscarioteanul; și aici, unde oferta este de a domina complet pământul.Inspirată de Satan, fiara lucrează ca Satan; gura îi este plină cu promisiuni și laude pe o mare scară, împreună cu blasfemie împotriva lui Dumnezeu și depreciere a orice este divin. Nu numai Numele și locuința lui Dumnezeu, dar și cei care își au locuința sau cortul în cer, vin în batjocura adusă de vorbirea lui. Satan a fost tocmai aruncat din cer și, mai înainte de aceasta, sfinții au fost răpiți la cer. Ei sunt deci dincolo de puterea lui Satan, dar cu atât mai mult, din această cauză, obiecte ale urii lui.