Apocalipsa 13.13-17

　　　　Semne de origine satanică

　　　　Este remarcabil că la începutul timpurilor națiunilor, Nebucadnețar, cel dintâi cap, și-a atribuit o onoare aproape divină și a făcut o imagine măreață; închinarea la această imagine era înființarea unui fel de supra-religie, unificând religiile diferite care existau în domeniile lui vaste. În felul acesta el se glorifica pe sine însuși; dar a fost înfruntat de câțiva iudei credincioși și înfrânt când se aștepta să-i extermine, și nu mult după aceea înjosit la nivelul animalelor, fiind unul din marii nebuni care s-au târât vreodată pe pământ, cu mâna puternică a lui Dumnezeu asupra lor. El a învățat o lecție însemnată, așa cum arată sfârșitul capitolului 4 din Daniel. Capitolul 13 din Apocalipsa ne arată că timpurile națiunilor se vor sfârși așa cum am început și cu un succes aparent mai mare, pentru că cei care refuză să se închine chipului fiarei vor fi omorâți. În timpul acesta Dumnezeu nu intervine ca să împiedice intențiile acestor oameni răi, așa cum a făcut odinioară cu Nebucadnețar. Judecata va cădea asupra lor ca o lovitură zdrobitoare la sfârșit, așa cum vedem în capitolul 19.Minunile mincinoase făcute sunt în mod evident satanice în originea lor, și rezultatul lor este să subjuge mințile oamenilor și să-i subjuge complet planurilor diavolului. Sistemul instituit fiind o dictatură, tentaculele ei sunt întinse peste toate relațiile economice, precum și peste cele religioase. Fiecare om va trebui să poarte un semn. Întocmai cum proprietarii de sclavi din vechime obișnuiau să însemneze cu fierul înroșit pe sclavii lor, tot așa oamenii vor purta un semn care îi va arăta ca sclavi ai diavolului. Stigmatul folosit se pare a avea trei forme: fie ‟semnulˮ, orice ar putea însemna el, ‟numele fiareiˮ sau ‟numărul numelui eiˮ.