Apocalipsa 12.9-10

　　　　Diavolul și îngerii lui aruncați pe pământ

　　　　Versetul 9 este foarte izbitor. Balaurul cel mare, deși poartă caractere care îl identifică imperiului roman, personal este Satan. Acest spirit teribil al răului, asemenea multor oameni criminali, are multe pseudonime: el este diavolul, de asemenea șarpele cel vechi din grădinea Eden. El este și înșelătorul omenirii, fie direct sau prin agenții lui – în cartea aceasta se spune despre acest caracter de șapte ori, cel dintâi fiind în acest verset. În înșelătorie este foarte priceput. El înșeală întreaga lume, și Matei 27.63 arată cu cât rezultat a făcut el lucrul acesta cu unii dintre cei mai religioși oameni pe care i-a văzut lumea. El i-a înșelat cu privire la Acela care era adevărul, ca fiind ‟înșelătorul Acelaˮ (Matei 27.63).În Luca 10.18 Domnul Isus a folosit timpul trecut: ‟Am văzutˮ, anunțând profetic evenimentul acesta însemnat, totuși viitor; tot așa Daniel spunea: ‟Mă uitam... până când Cel Bătrân de zile S-a așezatˮ (Daniel 7.9), și alți profeți au vorbit într-un mod asemănător, folosind timpul trecut pentru a descrie lucruri de viitor. Este un eveniment important, așa cum precizează versetul 10. Cerul vede în aceasta prevestirea stabilirii complete a împărăției și a puterii lui Hristos, și completa înfrângere a adversarului. Pe lângă aceasta, ea va pune capăt lucrării rele în care își găsește plăcerea acum, de a acuza pe sfinți înaintea lui Dumnezeu, așa cum ne este ilustrat și în cel dintâi capitol al cărții Iov. Lucrarea lui în privința aceasta este fără încetare – zi și noapte. Cei pe care el îi acuză, cerul îi recunoaște ca pe ‟frații noștriˮ. Nu este nevoie ca sfinții să se acuze unii pe alții înaintea lui Dumnezeu. Aceasta se face foarte practic și fără încetare de Satan.