Apocalipsa 12.3-4

　　　　Balaurul mare, roșu, căutând să împiedice planul lui Dumnezeu

　　　　Al doilea semn a fost cel al balaurului mare, roșu. Femeia avea simboluri ale autorității cerești; el nu avea aceste lucruri, ci era investit cu capete și coarne și coroane – în adevăr, simboluri ale poziției regale – care indicau stăpânirea unei puteri imense pe pământ. Aici, deci, este Satan, dar îmbrăcat în pompa și măreția celei de a patra mare împărăție a lumii din Daniel 7, împărăția romană. Este totuși o trăsătură suplimentară: coada lui târa a treia parte din stelele cerului, o aluzie, cum se pare, la Isaia 9.15, despre ‟profetul care învață pe oameni minciuniˮ. El înșeală și trage după sine a treia parte de luminători mai mici care ar trebui să dea lumină pe pământ, și ca rezultat ei cad din poziția în care fuseseră puși la început.Cine va ocupa tronul? Judecând în felul lumii, ar părea să fie un singur răspuns. Ce este mai fără ajutor decât un copil de parte bărbătească născut de curând? Ce este mai viguros și puternic decât un balaur mare, roșu? Totuși în final Copilul va stăpâni națiunile cu o nuia de fier. Diavolul caută pe cât se poate să împiedice planul lui Dumnezeu, și de aceea prin balaur era pregătit să devoreze Copilul îndată ce Se va naște.