Apocalipsa 12:1-17

Această nouă diviziune este introdusă prin versetul 19 din capitolul 11. Chivotul legământului apare acolo în semn de har înaintea judecăţilor asupra lui Israel. Acest popor (pus în scenă prin imaginea simbolică a femeii însărcinate învăluite în soare), fiind cel care trebuia să dea naştere lui Mesia, atrage prin aceasta împotrivirea furioasă a lui Satan, marele balaur roşu. Această vrăjmăşie dintre sămânţa femeii şi „şarpele cel vechi“ (v. 9), anunţată de la cădere, s-a continuat pe tot parcursul Bibliei (Geneza 3.15; Exod 1.22; 2 Împăraţi 11.1; Matei 2.16…). Zadarnic a încercat diavolul să-şi concentreze eforturile pentru a împiedica împlinirea, prin naşterea şi înălţarea Domnului Isus, a planurilor lui Dumnezeu. Hristos şi sfinţii Lui cereşti – copilul înălţat la Dumnezeu – nu mai pot fi atinşi acum. În plus, Satan va fi curând aruncat din cer pe pământ (citiţi Luca 10.18 şi Romani 16.20), unde furia lui neputincioasă se va dezlănţui împotriva rămăşiţei lui Israel. Această rămăşiţă va fi caracterizată prin aceea că va păzi poruncile lui Dumnezeu (v. 17b). Care a fost pentru Hristos şi care este astăzi pentru noi secretul forţei şi victoriei asupra celui Rău? Este Cuvântul lui Dumnezeu locuind în inimă (Psalmul 17.4; Matei 4.4; 1 Ioan 2.14b).