Apocalipsa 1:12-20

Fiul Omului, care aici apare în atributele dreptăţii sfinte şi neînduplecate, să fie oare Isus cel umil din evanghelii, Mântuitorul nostru blând şi bun? Odinioară Ioan s-a plecat la pieptul Lui cu încredere (Ioan 13.25). Aici cade la picioarele Sale ca mort. Ce contrast!Nu trebuie să uităm de această latură a gloriei lui Hristos: Tatăl I-a dat toată judecata Fiului (Ioan 5.22); şi această judecată trebuie să se exercite în viitor asupra celor care nu vor fi crezut (cap. 19 şi 20). Însă de acum, cât timp Biserica este pe pământ, El ia cunoştinţă de starea fiecăreia dintre adunările Lui de pe pământ (cele şapte sfeşnice de aur care trebuie să strălucească în absenţa Lui). Da, Domnul poate ierta totul. El a murit şi a înviat pentru a ne da iertarea şi viaţa (v. 18). Însă El nu poate trece nimic cu vederea. Ochii Lui sunt ca o flacără de foc; nimic nu-I scapă (cap. 2.18; 19.12).Versetul 19 ne oferă planul general al cărţii:1. lucrurile pe care le-ai văzut – această apariţie solemnă a Domnului în glorie (cap. 1.12…);2. lucrurile care sunt – istoria actuală a Bisericii în responsabilitate (capitolele 2 şi 3);3. lucrurile care vor fi după acestea – evenimentele profetice care se vor împlini după răpirea Bisericii (capitolele 4-22).