Apocalipsa 11.19

　　　　Templul și chivotul lui Dumnezeu

　　　　Ultimul verset al capitolului 11 este în mod evident prefața viziunii care urmează, arătând o nouă împărțire a cărții. Capitolele 4 și 5 sunt o prefață măreață a viziunilor redate de la 6.1 până la 11.18. Acolo semnul a fost curcubeul și tronul. Aici este templul și chivotul legământului Său. Prin aceasta viziunile se referă la asigurarea unei rămășițe pentru Dumnezeu, și din Israel și dintre națiuni și, în același timp, zdrobind mândria și puterea oamenilor de pe pământ; iar în final, stabilind împărăția Sa; și tot ce se cuprinde în aceasta este prezentat sumar în 11.18. În această secțiune ni se relatează același cadru, dar din alt punct de vedere.Chivotul fusese tronul lui Dumnezeu în mijlocul lui Israel, și templul era locul lui sfânt în zilele împărăției stabilite prin David. Totul a fot pângărit și distrus pe pământ, dar ni se permite să vedem că lucrurile reale, față de care celelalte au fost numai umbre, erau în siguranță în cer. Fiul, mai mare decât David, va fi supremul Domnitor, exercitându-Și autoritatea prin Israel pe pământ, și încă în lung și în lat prin biserică, după cum vom vedea îndată. Dumnezeu Își va împlini și Își va stabili legământul prin judecată, de aceea deschiderea templului este însoțită de judecată, dată din cer sau produsă de pământ – fulgere, grindină etc. indicată de unul, iar cutremurul de pământ, de celălalt.Punctul principal din această secțiune nouă pare să fie nu atât de mult stabilirea tronului, ci întrebarea: Cine se va urca pe tron și astfel va domina pământul? Este ‟Omul pe care L-a rânduitˮ (Fapte 17.31). Dar este și un adversar, așa cum suntem repede înștiințați: Satan, reprezentat de un balaur. Vom vedea de asemenea cei trei mari agenți ai lui: cele două fiare din capitolul 13 și desfrânata cea mare din capitolul 17. Acum avem să vedem cum aceste puteri împotrivitoare sunt înlăturate, și în felul acesta calea va fi curățită pentru ca Hristos să Se suie pe tron.