Apocalipsa 11.11-12

　　　　Învierea și suirea la cer a martorilor

　　　　Bucuria locuitorilor pământului și a persecutorilor în general este totuși de scurtă durată. După trei zile și jumătate ei sunt ridicați din moarte și suiți la cer într-un nor. Dușmanii lor îi văd, deci triumful lor este complet. Ei suferă sub domnia fiarei, dar sunt ridicați într-o poziție cerească, nu pământească. Înălțarea lor prevestea căderea care urma îndată a fiarei și a sateliților ei.Se ridică natural întrebarea: avem să înțelegem versetele acestea ca prezicând ridicarea a doi oameni reali, ori mai degrabă faptul că Dumnezeu ridică și menține, pentru un timp cât știe El că este cazul, o mărturie suficientă și puternică, având caracteristicile lui Ilie și Moise? Înclinăm spre al doilea fel de a vedea lucrurile, datorită caracterului simbolic al întregii cărți. Gândim deci că ei indică – nu o mărturie mare, care ar fi fost indicată de 3 și nu de 2 – o mărturie suficientă, divină, în adevăr miraculoasă, păstrată și susținută în acea perioadă – cea mai întunecată din istoria omenirii după răstignirea pe cruce a Domnului nostru.Dacă suntem corecți în această privință, martorii pot fi identificați cu – sau incluși în – cei cărora ‟li se tăiase capul din cauza mărturiri lui Isusˮ din capitolul 20.4, care ‟au înviat și au împărățit cu Hristos o mie de aniˮ. Punctul important de învățătură pentru noi astăzi este felul în care Dumnezeu Își menține mărturia și o face să se termine îndată ce lucrarea s-a împlinit. Această învățătură rămâne, oricare vedere am lua-o cu privire la cei doi martori.