Apocalipsa 11.1-2

　　　　Sfânta cetate călcată în picioare 42 de luni

　　　　La începutul versetelor din capitolul 11 Ioan are nu numai să vadă și să audă, dar să și acționeze. Avea să măsoare templul, altarul și pe cei care se închină în el, cu o trestie asemenea unui toiag. Din nou limbajul este simbolic, căci deși o măsură de lungime s-ar putea potrivi pentru un templu sau un altar, nu se poate deloc aplica închinătorilor într-un sens literal. Pare să fie gândul că acestea trei vin sub cercetarea cu luarea aminte divină, în timp ce curtea din afară este ignorată ca fiind sub picioarele națiunilor. Aceasta indică, așa gândim, că Dumnezeu va susține ceea ce este al Său în mijlocul poporului Său pământesc Israel, și de asemenea va menține o rămășiță potrivit alegerii Sale, însă ‟curteaˮ, partea largă din afară, identificată cu ‟sfânta cetateˮ, va fi întinată în acea perioadă.Noi înșine suntem acum în ‟timpurile națiunilorˮ în care ‟Ierusalimul va fi călcat în picioareˮ (Luca 21.24). Perioada aceasta a început în zilele lui Nebucadnețar, dar va fi o călcare în picioare special de intensă a cetății sfinte în aceste 42 de luni. Curtea nu este măsurată, încât puterilor ostile li se dă competență deplină.