Apocalipsa 10.8-11

　　　　Adevărul însușit de tine însuți înainte de a-l prezenta altora

　　　　Scena despre care vorbește Ioan în versetele 8-11 ne amintește de întâmplarea asemănătoare din viziunea lui Ezechiel, istorisită în capitolele 2 și 3 ale profeției lui. Să fim atenți la gândul care stă la baza a ceea ce slujitorul lui Dumnezeu dă ca profeție sau învățătură, că trebuie întâi să fie mâncat, digerat, asimilat de el însuși. Nimic nu este mai ruinător spiritual decât de a vorbi și a ne făli cu cunoașterea noastră a adevărului, pe care totuși noi nu ni l-am însușit în gândire, în rugăciune, în experiență. Dobândirea unui adevăr proaspăt este dulce și înviorător ca mierea, dar când este înțeles și asimilat în lăuntrul nostru, întotdeauna înlătură firea păcătoasă și lumea, și acesta este un proces amar. Așa este chiar dacă, după cum vedem aici, cartea cea mică se referă la judecata care are să cadă pste alții și nu peste noi înșine. Se spune despre carte că era ‟deschisăˮ, deci în acest capitol scurt avem lucruri care au fost rostite și totuși pecetluite și nepublicate, și de asemenea lucruri care au fost dezvăluite, deschise, pe care profetul avea să le mănânce înainte de a le transmite altora. Chiar în domeniul acesta al judecății este un timp când trebuie să tăcem și un timp să vorbim.