Apocalipsa 10:5-6

　　　　Întreaga lume stăpânită de El (10.5)

　　　　Îngerul a stat cu piciorul drept pe mare și cu cel stâng pe pământ; deci întreaga lume este stăpânită de El, fie masele instabile, agitate, fie țări mai stabile și organizate. Aceasta va fi adevărata situație atunci – văzută de Ioan și revelată și nouă – chiar înainte de a veni timpul când Dumnezeu va pune în mod public toate lucrurile sub picioarele Lui. În felul acesta este văzut El, ca dominând întreaga scenă, deși pentru scurt timp supremația Lui încă nu este manifestată și recunoscută de oameni.

　　　　Jurământul judecății (10.5-6)

　　　　Este totuși un jurământ solemn și o declarație despre care vorbesc versetele 5-6. Dacă suntem corecți identificând ‟Îngerulˮ puternic cu Domnul nostru, jurând pe ‟Cel care este viu în vecii vecilorˮ, El jura pe Sine Însuși, ca atunci când a fost făcută promisiunea lui Avraam (Evrei 6.13). Acela a fost un jurământ de binecuvântare; acesta, un jurământ de judecată; dar amândouă sunt de neschimbat. Cuvântul ‟amânareˮ de la sfârșitul versetului 6 înseamnă literal: nu va mai fi ‟timpˮ. Lovitura deplină a judecății divine a fost reținută în timpul îndelungii-răbdări a lui Dumnezeu; dar natura înfiorătoare a răului, împreună cu totala lipsă de pocăință, arătate la sfârșitul capitolului 9, se grăbea acum spre culme, unde a ajuns când a sunat trâmbița a șaptea. În cele din urmă paharul nelegiuirii omului s-a umplut.