Amos 9

Capitolul 9 Îl prezintă pe Yahve Însuşi dirijând judecata, astfel încât Israel nu mai avea nici o posibilitate de a scăpa. Dumnezeu avea să-i trateze ca pe naţiunile străine de El, ca pe filisteni sau pe sirieni, pe care, în providenţa Lui, îi făcuse să vină din alte ţări. Totuşi Dumnezeu nu avea să-l uite pe Israel. El Însuşi avea să execute judecata astfel încât, deşi Israel urma să fie cernut printre toate naţiunile de pe pământ, nici un bob nu avea să se piardă. Cei răi, care nu credeau în judecată, aveau să fie loviţi de ea. În acea zi – când Yahve va executa judecata finală în mijlocul poporului, El va ridica din nou nu cortul lui Ieroboam, nici pe cel al lui Iehu, pe care El, în guvernarea îndelungii sale răbdări, le aşezase pentru un timp, ci (împlinind planurile harului său) va ridica cortul lui David, alesul Lui şi îl va rezidi în glorie. Îl va ridica complet din ruina lui *, pentru ca urmaşii lui să stăpânească rămăşiţa Edomului şi toate naţiunile să cunoască numele lui Yahve. Atunci Yahve îl va aduce şi pe Israel din captivitate şi îl va reaşeze în binecuvântare deplină: el se va bucura de roadele ţării sale. Yahve va sădi poporul său în ţara lui şi nimeni nu-l va mai smulge din ţara pe care El le-a dat-o.

Astfel, în acest profet vedem anunţate judecata împărăţiei lui Israel, dar aplicată lui Israel în ansamblu ca naţiune, şi ridicarea din nou a lui, asigurată în legătură cu restaurarea casei lui David în zilele din urmă, restaurare pe care Dumnezeu o va realiza şi pe care nimic nu o va putea împiedica. Dumnezeu va sădi şi nimeni nu-i va smulge de acolo: o mărturie care este sigur că nu s-a împlinit, dar care se va împlini cu siguranţă. Israel va fi restabilit în ţara lui şi nu va mai fi scos de acolo.

În general, deci, acest profet ne prezintă nu mari evenimente publice în guvernarea lui Dumnezeu, ci căile lui Dumnezeu cu poporul, având în vedere starea lor morală. Cele zece seminţii sau împărăţia lui Israel sunt privite ca reprezentând tot Israelul ca naţiune având o responsabilitate. Viţeii de aur de la Sinai şi Betel constituie legătura morală, în timpul profetului, cu vremea de la început, când ei au fost scoşi din Egipt prin harul şi puterea lui Yahve. Profeţia se încheie, după cum am văzut, cu restabilirea întregului popor în binecuvântare sub casa lui David, potrivit harului suveran al lui Dumnezeu, care nu se schimbă. Aceasta va fi pentru toată naţiunea, harurile asigurate ale lui David.