Amos 7

În Amos 7 este prezentată o gradație a trei judecăți asupra lui Israel: prima (versetele 1-3) prin lăcuste sau târâtoare, următoarea (versetele 4-6) prin foc, iar în final (versetele 7-9) cu un fir cu plumb, care sugerează măsurarea exactă a nelegiuirilor lor. Când răbdarea s-a epuizat, orice amânare ar fi ca un fel de încuviințare a răului. Aceste necazuri pare că s-au împlinit istoric prin Pul, Tilgat-Pileser și Salmanaser, care a desființat în final regatul lor.

Preotul Amația s-a străduit să stârnească gelozia și temerile împăratului împotriva lui Amos (versetele 10-11) în același timp în care pretindea a-i da lui Amos sfaturi spre binele lui, scopul lui fiind de fapt acela de a scăpa de mărturia divină de care îi era groază. „Atunci Amaţia, preotul din Betel, a trimis la Ieroboam, împăratul lui Israel, zicând: Amos a uneltit împotriva ta în mijlocul casei lui Israel; ţara nu poate suferi toate cuvintele lui! Pentru că aşa zice Amos: «Ieroboam va muri prin sabie şi Israel va pleca negreşit din ţara lui în captivitate!» Şi Amaţia a zis lui Amos: «Văzătorule, pleacă, fugi în ţara lui Iuda şi mănâncă pâine acolo şi profeţeşte acolo. Dar nu mai profeţi în Betel, pentru că este locaşul sfânt al împăratului şi este casa împărăţiei»“. Este remarcabil modul în care spusele lui îl trădează. În Israel religia consta în aranjamente politice chiar dacă ei făceau eforturi pentru a imita ritualurile lui Dumnezeu. Chiar aici Amația a vorbit despre sanctuarul împăratului într-un mod la fel de firesc ca și despre curtea împăratului. Tot așa oamenii își numesc asociațiile lor religioase după numele țării lor, ca o organizare statală sau o dogmă favorită și nici nu se gândesc la autoritatea divină pentru a i se supune în ascultare, ci doar o pomenesc pentru a-și împodobi structura lor.

Istoria lumii acestea este străbătută de o mărturie divină necruțătoare, care nu poate fi privită de guverne altfel decât ca una care produce tulburări. Amos nu a căutat sprijinul unui braț de carne ci a mărturisit deschis cine și ce era atunci când Dumnezeu l-a chemat și i-a dat misiunea de a profeți. „Atunci Amos a răspuns şi a zis lui Amaţia: Eu nu eram profet, nici fiu de profet; ci eram păstor şi culegător de roade ale sicomorului“. El nu fusese educat într-o școală de profeți, nici nu avusese alt fel de avantaje naturale și nu se putea lăuda cu învățătura dobândită printre oameni. Nici nașterea, nici averea nu l-au avantajat cu nimic, ci doar harul divin îl îndreptățea să vorbească. Orice putere avea Amos o avea în calitate de profet adevărat al lui Yahve, așa că a avut următorul mesaj solemn: „De aceea, aşa zice Yahve: «Soţia ta va comite adulter în cetate şi fiii tăi şi fiicele tale vor cădea prin sabie şi ţara ta va fi împărţită cu funia; şi tu vei muri într-o ţară care este necurată şi Israel va pleca negreşit din ţara lui în captivitate!»“ Pe lângă repetarea sentinței asupra lui Israel, opoziția plină de îngâmfare a lui Amația primește ca răspuns și o umilință personală.