Ascultaţi cuvântul acesta, pe care l-a rostit Domnul împotriva voastră, fii ai lui Israel, împotriva întregii familii pe care am scos-o din ţara Egiptului, zicând: „Numai pe voi v-am cunoscut dintre toate familiile pământului, de aceea voi cerceta asupra voastră toate nelegiuirile voastre … Dar Domnul Dumnezeu nu va face nimic fără să descopere taina Sa slujitorilor Săi, profeţii“. Amos 3.1,2,7

În primele două capitole ale profeţiei sale, Amos trebuie să rostească judecata Domnului, succesiv, asupra Damascului şi Siriei; asupra Gazei şi filistenilor; asupra Tirului, Edomului, Moabului, Iudeii şi, în cele din urmă, asupra Israelului. Dumnezeu scoate în evidenţă răutatea şi nelegiuirea pe care a observat-o la fiecare dintre aceste naţiuni. Iar cea mai mare parte din restul cărţii va fi dedicată controversei apărute între Domnul şi poporul Său Israel, popor care s-a aflat într-o relaţie specială cu Domnul timp de sute de ani. Ni se aduce aminte că, cu cât relaţia noastră cu Domnul este mai intimă, cu atât mai mare este responsabilitatea noastră înaintea Lui!

Domnul dorea nu numai să vorbească prin profetul Său, Amos, ci şi ca Amos să înţeleagă ce făcea El şi de ce lucra astfel. Chiar de când i-a aşezat pe primii noştri părinţi în grădina Eden, Dumnezeu a dorit să aibă comuniune cu ei. Enoh a umblat cu Dumnezeu; Noe a umblat cu Dumnezeu; Dumnezeu a avut comuniune cu aceşti slujitori ai Săi, dar a şi comunicat gândurile şi voia Sa prin intermediul lor. Tot astfel au stat lucrurile şi în privinţa lui Avraam, a lui Moise, a lui David şi a altora. „El a făcut cunoscut căile Sale lui Moise, faptele Sale, fiilor lui Israel“, ni se spune în Psalmul 103.7.

Vedem în mod repetat că, atunci când Dumnezeu le face cunoscut unor astfel de slujitori devotaţi judecata care este gata să se abată asupra poporului Său, ei mijlocesc la El pentru iertare pentru popor. Astfel îl vedem şi pe Amos, în capitolul 7.1_6, mijlocind înaintea Domnului pentru poporul Său; şi Domnului Îi pare rău de pedeapsa cu care voia să lovească poporul şi spune: „Nu se va întâmpla una ca aceasta“. Cât de plăcută trebuie să fi fost mijlocirea lui Amos înaintea Domnului şi cum trebuie să se fi desfătat inima lui Dumnezeu! Fie ca şi noi să ne rugăm pentru poporul rătăcit al lui Dumnezeu, care s-a abătut de la calea cea dreaptă!