Ajutorul venit din Locul Sfînt

„Cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea!" (Isaia 40.31) 　

Ar trebui să îmbrăcăm caracterul de călători plini de încredere, nu pe acela de călători obosiţi. Nu trebuie să spuneţi că sînteţi bătrîni, ca şi cum aţi fi obosiţi. Cu toate că este „Cel bătrîn de zile", Domnul nu este niciodată obosit. Trebuie să vă reînnoiţi puterile ca vulturul, ca să purtaţi roade şi la bătrîneţe.

Izvorul unei adevărate puteri se găseşte în harul Domnului. Omul firesc din noi II dispreţuieşte totdeauna pe Domnul Isus, ca fiind singurul izvor de putere şi de orice binecuvîntare.

Dacă drumul Său este „prin Locul Sfînt", el este şi „prin mare" (Psalmul 77.13,19); şi dacă sîntem acolo cu El, marea se supune puterii Sale, dar nimănui altuia, să ştim! Cînd El lucrează, ea se potoleşte îndată. Dacă Domnul însuşi n-ar fi fost lucrătorul, cît ar fi de nereală pretenţia de a atinge toate sufletele care sînt în nevoie! De asemenea este o mângâiere în a putea privi la El, pentru ca privirea Sa şi harul Său să-i atingă.

N-am decît o vorbă bună să vă adresez: „STAŢI CÎT MAI APROAPE DE DOMNUL ISUS HRISTOS!" Veţi cunoaşte că acolo veţi găsi bucuria, puterea şi acea cunoaştere a dragostei Sale care susţine pretutindeni şi face să fie adus tot restul la nimic.

În El este fericirea noastră şi viaţa noastră. „Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi!" (Psalmul 46.1). Silinţele omeneşti închid uşa acestui ajutor.

Nici o combinaţie omenească nu este bună niciodată. La timpul Său şi în felul Său, Dumnezeu va interveni. Silinţele omului dovedesc lipsa lui de credinţă şi de pace; planurile sale şi proiectele sale sînt simple lucrări ale firii. Cărarea urmată de Dom-nul meu L-a condus lîngă Dumnezeu şi Tatăl Său, acolo unde este acum aşezat scaunul de domnie.

Pentru a-L ajunge, am puterea Lui în tot timpul drumului!

Datoria ne duce totdeauna în greutăţi, dar ceea ce ne mîngîie este că Dumnezeu este cu noi totdeauna şi că biruinţa este sigură.

Ocupaţi-vă cu Domnul Hristos, pentru a fi împrospătaţi şi întăriţi! Este un mare lucru de a trece prin suferinţe cu El; ele se transformă atunci în izvoare şi cu ele harul coboară asupra noastră. Rugaţi-vă pentru sfinţi, pentru ei toţi; aduceţi durerile lor la Domnul Isus şi, în propriul vostru duh, aduceţi-L pe Domnul Hristos la toate durerile.

Sînt foarte încurajat la gîndul că, privind la Domnul Hristos, nu numai că văd, dar chiar şi găsesc ceea ce trebuie să fiu. „Am primit din plinătatea Lui şi har după har" (loan 1.16).

Am, în general, multe lucruri care cîntăresc greu asupra mea, în sfera răspunderii mele; dar le depun înaintea Aceluia a cărui putere se ridică deasupra a tot ceea ce această sărmană lume poate să cucerească şi pentru care orice greutate este uşoară. El dirijează toate lucrurile după sfatul voii Sale!