Ajutoarele noastre nevăzute

„Nu sunt toţi duhuri slujitoare trimise spre slujire pentru cei care vor moşteni mântuirea? " (Evrei 1.14)

Într-una din zilele activităţii lui furtunoase, Martin Luther a primit unele ştiri descurajatoare. Dar el a spus:

„De curând mă uitam la cer în timpul nopţii, strălucitor şi încărcat cu stele şi n-am văzut nici un stâlp care să le susţină. Totuşi ele nu cad".

Luther se încuraja când îşi amintea că Acelaşi Dumnezeu nevăzut care susţine universul îngrijeşte şi de el.

Este şi un alt izvor nevăzut în puterea căruia copiii lui Dumnezeu pot să se încurajeze în momentele lor critice, fizice sau spirituale: îngerii.

Aceste oştiri cereşti numite „duhuri slujitoare" (Evrei 1.14) răspund imediat la orice poruncă a lui Dumnezeu. Cunoaştem puţin despre ocrotirea puternică şi ajutorul pe care le aduc ei. Când Domnul Isus suferea cumplit în Ghetsimani „I s-a arătat un înger din cer, întărindu-L" (Luca 22.43).

Poate spune cineva: „Niciodată n-am văzut un înger". Nici nu esţe nevoie. Ei îşi fac în linişte lucrarea de ajutorare, dincolo de domeniul privirilor noastre fizice (Psalmul 34.7), îndreptând atenţia nu spre ei înşişi, ca nu cumva să nu mai privim la Domnul Isus, Mântuitorul şi Domnul nostru. Dar ocrotirea lor este reală. Chiar şi numai faptul de a şti că aceste ajutoare nevăzute sunt alături de noi ne întăreşte încrederea în Dumnezeu, Căruia ei îi slujesc cu credincioşie. Tatăl trimite îndată ajutorul Său celor ai Săi de pe pământ. El trimite pe slujitorii Săi ca să le arate puterea şi harul Său.