A purta crucea

„Să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze" (Luca 9.23)

Înainte de a lua crucea pentru noi înşine, în faţa noastră stă crucea Domnului Isus Hristos care a suferit şi „Şi-a dat viaţa ca preţ de răscumpărare pentru mulţi".

Trebuie ca noi să părăsim totul în această lume: orice legătură cu ea trebuie ruptă. Cu cît un lucru are preţ pentru inimile noastre, cu atît este mai periculos, cu atît mai mult trebuie dispreţuit. Sen-timentele fireşti nu sînt rele; însă pentru că Domnul Hristos este lepădat de această lume, tot ceea ce ne leagă de pămînt trebuie să fie jertfit pentru El. Cu orice preţ trebuie să-L urmăm; trebuie să învăţăm să ne urîm propria viaţă şi chiar s-o pierdem, decît să lăsăm să scadă rîvna noastră în a-L urma pe Domnul.

Vom avea crucea, însă pentru ce să ne temem de ea? Ea ne este salvatoare, pentru că ea ne îndepărtează de această lume. Ea zdrobeşte voinţa noastră; ea ne eliberează de eul nostru, rupînd poate legătura cea mai scumpă inimilor noastre. Crucea are o putere nespus de plăcută, cu toate că ea nu este un lucru plăcut: dacă ar fi plăcut, n-ar mai fi cruce.

Domnul Isus Hristos este bunul Păstor; El îşi conduce oile; „El merge înaintea lor şi oile Îl urmează" (loan 10.4). Ucenicii erau înspăimîntaţi, urmîndu-L pe Domnul Isus, căci El îi conducea la cruce. Crucea este pe drumul care duce la slavă. Crucea este aceea care ne eliberează de tot ce ne împiedică să-L vedem pe Domnul Isus Hristos în slava Sa.

Cu cît mai multă credinciosie va fi la un creştin, cu atît, fără îndoială, el va întîlni suferinţe, însă cu atît mai din belşug vor fi mîngîierile. Numai să luăm crucea şi, dacă este într-adevăr cruce, Îl vom găsi pe Domnul Isus cu ea, iar în sufletele noastre vom găsi primele licăriri ale slavei.

Domnul zice: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să-si ia crucea si să Mă urmeze". Dacă voi Mă urmaţi, pot să vă dau crucea; este tot ceea ce vă pot da pentru moment. Veţi fi ca Mine şi foarte aproape de Mine; însă, dacă sînteţi în drum spre slavă, puteţi să vă aşteptaţi să daţi de cruce. Sînteţi gata să vă împovăraţi cu crucea voastră sau să vă întrebaţi dacă nu cumva este alt drum mai bun, dacă n-ar fi un altul? Domnul nu cunoaşte altul, nici eu nu cunosc.

Tot ceea ce ne îmbie să fim plăcuţi lumii şi să ne conformăm obiceiurilor oamenilor înlătură ruşinea crucii şi ne îndepărtează de Domnul Hristos. Dacă inima mea se încrede în întregime în El, am parte de cruce şi de încuviinţarea Sa şi găsesc intimitatea Domnului Hristos, totul fiind plăcut cînd El este prezent.

Ne este necesar să trecem prin suferinţele, ca şi prin bucuriile lucrării Domnului. Sîntem fericiţi dacă întristările noastre, cît şi bucuriile noastre sînt ale Lui. Cu cît trăim mai mult în El, cu atît reproducem imaginea fidelă a ceea ce este El însuşi şi cu atît mai mult întîlnim împotrivirea lumii. în plus, vom experimenta lipsa de simpatie din partea creştinilor care nu vor să meargă pe urmele Sale; însă, dacă suferim împreună cu Domnul Isus, vom domni împreună cu El.

Dacă ne bucurăm într-o măsură oarecare de poziţia Domnului Isus în cer, trebuie de asemenea să fim părtaşi aici, pe pămînt, poziţiei Sale şi să fim urîţi ca şi El.