Husiții
Lucrarea lui Huss şi a lui Ieronim din Praga în Boemia nu a rămas fără roade. Un mare număr de oameni au primit în inimă adevărurile Scripturii pe care le-au răspândit aceşti doi slujitori ai lui Dumnezeu şi au rămas credincioşi. Moartea acestor martori credincioşi a întărit şi mai mult în credinţă pe cei care se alipiseră de ei, aşa că un an după moartea lor, arhiepiscopul de Lodi, într-o cuvântare rostită în faţa sinodului, spunea că chinul focului a fost prea blând pentru aceşti doi eretici, ale căror învăţături blestemate au molipsit: Anglia, Franţa, Italia, Ungaria, Polonia, Germania şi întreaga Boemie. Aceste învăţături erau aceleaşi pe care le mărturiseau şi Vaudezii risipiţi prin toate ţările, cât şi Wyclifiţii din Anglia. Predicile lui Huss şi ale lui Ieronim parcă le dăduseră o nouă viaţă. Adevărul lui Dumnezeu nu putea să piară, cu toate sforţările Satanei; lumina Evangheliei nu mai putea fi stinsă, în ciuda tuturor prigonirilor.Moartea de chin a lui Huss şi Ieronim a stârnit în toată Boemia o vie nemulţumire. Peste 400 de cavaleri şi oameni de neam ales din Boemia şi din Moravia au scris sinodului spre a-şi arăta nemulţumirea împotriva faptelor lui şi împotriva nesocotirii aduse dreptei credinţe a Boemilor, arzând pe cei doi şi cei mai buni învăţători ai lor. Sinodul nu a vrut să le ia în seamă scrisorile. Dimpotrivă, în anul 1418, puţin înainte de închiderea sinodului, papa Martin al V-lea a vestit o cruciadă împotriva partizanilor lui Huss, care de aici înainte erau numiţi Husiţi. Cardinalul de Raguza a fost trimis în Boemia ca sol al papei. Era un om mânios, care şi-a dat pe faţă intenţia de a supune ţara, bisericii romane, prin foc şi sabie. Şi el a început să-şi aducă la înfăptuire ameninţările. După ce a dat împotriva husiţilor edicte straşnice, a început să chinuie şi să ardă de vii pe cei mai mulţi care rămâneau statornici. Au fost închişi, li s-au răpit averile, au fost izgoniţi ca nişte fiare sălbatice, iar cei ce erau prinşi au fost vânduţi ca sclavi. Peste 1600 de Husiţi au fost aruncaţi de vii în ocnele minelor din Ruttenberg. Un preot husit fiind prins, i-au străpuns mâinile cu sabia; apoi a fost legat de un copac, trecându-i funiile prin răni, şi în cele din urmă ars. Astfel de chinuri trebuiau să îndure credincioşii slujitori ai lui Dumnezeu.