3 Ioan 3

　　　　Siguranţa pe care Ioan o avea cu privire la prosperitatea spirituală a lui Gaiu nu provenea din contacte personale pentru că erau departe unul de celălalt şi comunicau prin scrisoare. Ea provenea din mărturia altuia. Anumiţi fraţi sosiseră în localitatea lui Ioan şi îi vorbiseră de Gaiu. Ce spuseseră mărturisea despre faptul că adevărul rămânea în el şi că se exprima în viaţa lui, pentru că umbla în adevăr. Ceea ce este în noi se manifestă în afară în activităţile noastre.

Domnul Însuşi aşezase principiul că „din prisosul inimii vorbeşte gura” (Matei 12: 34). Găsim aici un alt principiu de viaţă care merge cu: ce rămâne în noi caracterizează umblarea noastră. Dacă minciuna lui Satan rămâne în noi, nu putem umbla decât în mod fals şi necinstit vizavi de Dumnezeu. Când adevărul este în noi prin Duhul lui Dumnezeu (cum am văzut apropo de 2Ioan 2), umblăm în adevăr, chiar dacă umblăm în mijlocul acestei lumi necinstite. Umblarea unui creştin trebuie să fie lumină în mijlocul întunericului şi adevăr în mijlocul erorii.