3 Ioan 13-14

　　　　Mica noastră epistolă se termină într-o manieră foarte similară celei de a doua epistole. Cu Gaiu ca şi cu aleasa doamnă, conversaţiile între patru ochi erau într-adevăr preferabile unei comunicări prin scrisoare. Dar la fel cum era urgent să o întărească pe aleasa doamnă împotriva apropierilor subtile ale răului şi aceasta nu suferea nici o amânare, era la fel de urgent să îl întărească pe Gaiu în lucrarea sa de ospitalitate şi de sprijinire a celor care erau în bine şi în adevăr, tocmai când alţii îi respingeau.

　　　　(*) În franceză versetul 15 cuprinde „salută-i pe prietenii noştri pe nume”. În română, nu apare numerotarea versetului 15.

　　　　În concluzie apostolul vorbeşte de fraţii care erau cu el şi de cei care erau cu Gaiu, calificându-i drept „prieteni”. Aceasta ne trimite la capitolul 15 din Evanghelia sa unde Îl găsim pe Domnul spunând: „Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce Eu vă poruncesc” (Ioan 15: 14); şi: „V-am numit prieteni pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscut” (Ioan 15: 15). Sfântul ascultător este introdus în această minunată intimitate şi poate deci să fie recunoscut ca un prieten al lui Hristos.În contrast cu Diotref, voluntar şi neascultător, erau cei care erau efectiv prietenii lui Hristos şi aceia erau recunoscuţi ca prieteni de către apostol şi de toţi cei care umblau în adevăr.Terminând, fiecare dintre noi va face bine să îşi pună întrebarea: Dacă apostolul Ioan ar fi printre noi astăzi, m-ar recunoaşte ca PRIETEN?