VERSETUL 5: „Dar tu fii treaz în toate, suferă relele, fă lucrarea unui evanghelist şi împlineşte-ţi bine slujba".

Spre deosebire de aceşti oameni, Timotei trebuia să aibă însuşirile unui martor adevărat, de aceea se foloseşte şi expresia: „dar tu", pe care am mai întîlnit-o cu acelaşi scop în capitolul 3.10,14.

„Fii cumpătat în toate lucrurile". Felul său de comportare trebuia să fie cu totul opus celor care, sub influenta învăţătorilor mincinoşi aleşi de ei, se îmbătau cu învăţăturile rele ce le erau puse înainte. Hrănit de Cuvînt, Timotei putea să-şi păzească inima şi gîndurile, ca să fie departe de mijloacele de amăgire ale lumii.

„Suferă relele". Această epistolă ne-a arătat de multe ori că aceasta este partea unui adevărat creştin, într-o vreme cînd Casa lui Dumnezeu a ajuns o casă mare, conţinînd o mulţime de lucruri din afară. Primejdiile pentru copiii lui Dumnezeu în mijlocul acestei stări de lucruri, indiferenţa crescîndă faţă de adevăr, dezamăgirile din partea acelora pe a căror credincioşie s-a crezut că se poate conta, afirmaţiile mincinoase destinate să-i distrugă din punct de vedere moral pe adevăraţii martori, atacurile împotriva Cuvîntului lui Dumnezeu, starea generală din adunările antrenate de curentul lumii erau atîtea pricim de suferinţă pentru apostol; şi ar trebui să fie şi pentru noi, cei care trăim în vremurile de pe urmă! Timotei este îndemnat să rabde aceste suferinţe. Nu răbdase şi Domnul la fel, iar apostolul nu urmase şi el cu credincioşie acest exemplu dumnezeiesc? (1.8,12; 2.3,9,12; 3.11; 4.5).

„Fă lucrarea unui evanghelist". De aici nu trebuie să înţelegem că acesta nu era darul special al lui Timotei, dar evanghelizarea trebuia menţionată, căci misiunea încredinţată lui Timotei era să aibă o anumită conduită în Casa lui Dumnezeu si această a doua epistolă ne arată că harul îl aşezase acolo ca martor al căilor lui Dumnezeu în mijlocul falimentului. Iar starea acestei case necesita ca predica să îmbrace caracterul de evanghelizare. În acest mediu exista un mare număr de suflete (astăzi majoritatea), cu totul străine de har şi care trebuiau aduse la Hristos prin Evanghelie. Astfel, trebuiau să fie încredinţaţi de starea lor cei care nu ţineau de creştinism decît printr-o manifestare exterioară, lipsită de viaţă.

„Împlineşte-ţi bine slujba". Vom vedea în versetul 7 că apostolul şi-o împlinise pe a lui şi dorea ca şi copilul său în credinţă să procedeze la fel. N-ar trebui şi noi să punem la inimă acest îndemn, noi, care sîntem atît de aproape de timpul în care creştinii cu numele nu vor mai putea reveni pe calea cea bună, datorită judecăţii care, prin orbire, îi va împiedica să prevadă grabnicul faliment ce va veni peste ei? Atunci se va spune: „Cine este nedrept să fie nedrept şi mai departe" (Apocalipsa 22.11).