VERSETELE 3-4: „Căci va fi un timp cînd oamenii nu vor suferi învăţătura sănătoasă, ci îi vor gîdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor aduna în jur învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre basme".

Ceasul era solemn, timpul trecea repede, căci venea vremea cînd sufletele nu vor mai putea suferi învăţătura sănătoasă a Cuvîntului lui Dumnezeu (vezi 1 Timotei 1.10), cînd orice propovăduire va fi zadarnică si fără efect. Aceşti oameni îsi vor da învăţători după propriile lor pofte şi vor alerga după închipuirile inimilor lor. La capitolul 2.18, vedem cum învăţătorii mincinoşi îi tîrau spre greşelile lor fatale. Aici ei înşişi, făcînd un pas mai departe în rău, îi doresc pe aceşti învăţători, îi aleg şi îi pun căpetenii, ca să îi încurajeze şi să-i aprobe în poftele propriilor lor inimi. Urmarea era că urechile lor nu mai puteau suferi adevărul, acesta nu le mai era pe plac, ei se vor îndrepta spre istorisiri omeneşti închipuite, care vor înlocui Scriptura, căci trebuiau să creadă totuşi în ceva. Am putea, oare, să ascundem că astăzi această vreme nu mai trebuie să vină, căci a şi venit deja?