VERSETELE 14-18: “Alexandru, căldărarul, mi-a făcut multe rele. Domnul îi va răsplăti după faptele lui. Păzeşte-te şi tu de el, pentru că este cu totul împotriva cuvintelor noastre. La întîia mea apărare, nimeni n-a fost cu mine, ci toţi m-au părăsit. Să nu li se ţină în socoteală! Însă Domnul a stat lîngă mine şi m-a întărit, pentru ca vestirea să fie făcută pe deplin prin mine şi s-o audă toate neamurile. Şi am fost scăpat din gura leului. Domnul mă va scăpa de orice lucrare rea şi mă va păstra pentru împărăţia Lui cerească. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin."

Este posibil, dar nu-i dovedit, că acest Alexandru căldărarul ar fi cel pomenit în 1 Timotei 1.20, ca întovărăşindu-l pe Imeneu, ca să hulească. Am putea avea oarecare dreptate să ne gîndim astfel, pentru că răutatea lui, atît de mare faţă de apostol, putea proveni din faptul că acesta îl dăduse pe mîna Satanei sau, în tot cazul, datorită sentinţei teribile, pronunţate definitiv de gura apostolului: „Domnul îi va răsplăti după faptele lui". De fapt, această decizie arată că acest om nu se pocăise. Timotei era îndemnat să se păzească de el, pentru că se împotrivise cuvintelor lui Pavel; acestea însă erau „cuvîntul propovăduirii", despre care apostolul spunea că este cu adevărat Cuvîntul lui Dumnezeu (1 Tesaloniceni 2.13). Dacă aceşti doi Alexandru

Lucrarea lui ucigătoare asupra trupului apostolului preaiubit care mergea astfel pînă la capăt pe urmele Stăpînului său (Psalmul 22.21); darSatan nu poate împiedica, nu, nici chiar o clipă, propovăduirea, ca ea să nu fie pe deplin îndeplinită.

Această întoarcere a vrăjmaşului, despre care Cuvîntul ne vorbeşte doar pentru că lui Pavel îi sosise vremea despărţirii, nu avea nici o influenţă asupra încrederii şi bucuriei apostolului. El ştia că, deşi Domnul nu-l va scăpa de martiraj, pînă la urmă îl va scăpa „de orice lucru rău" şi îl va păstra pentru împărăţia Lui cerească. Astfel, prin activitatea lui, putea să-L slăvească pe Dumnezeu pînă în cea din urmă clipă, iar dacă era luat din această lume, aceasta era pentru ca să se bucure veşnic de Împărăţia cerească pe care Domnul o va întemeia la arătarea Lui împreună cu toţi sfinţii Săi. „A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin", spune apostolul, gîndind la slava viitoare a lui Hristos pentru împărăţia pentru care era păstrat.