VERSETELE 14-15: „Dar tu să rămîi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat: din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciune spre mîntuire, prin credinţa în Hristos Isus".

La versetul 10, Pavel îl încuraja pe Timotei, arătîndu-şi mulţumirea că a priceput şi a urmat fără abatere exemplul pe care i-l dăduse. Cîtă bucurie şi mîngîiere pentru acesta, să-1 vadă pe iubitul său copil că merge pe aceeaşi cale a credincioşiei, a rîvnei, a suferinţei şi a mărturiei, ca şi tatăl său în credinţă. Aici, la versetul 14, apostolul îl îndeamnă pe Timotei să rămînă în lucrurile pe care le-a învăţat, în opoziţie directă cu cei răi care nu rămîn pe loc, ci merg din rău în mai rău. Cînd este vorba de adevărul dumnezeiesc, nu mai avem de aşteptat nici o descoperire; el rămîne neschimbat. Noi putem creşte în cunoştinţă, dar cunoştinţa însăşi are caracterul ei veşnic, absolut; este de ajuns să rămînem în ea. Este o poziţie căpătată. Timotei învăţase cîndva aceste lucruri în faţa multor martori si era în stare să le înfăţişeze si altora. El era în opoziţie absolută cu cei despre care se spune că „învaţă întotdeauna", pentru că el era „deplin încredinţat" de aceste lucruri. El ştia „de la cine le învăţase". Aceste cuvinte sînt de o însemnătate deosebită. Timotei le primise direct din gura apostolului inspirat. De asemenea şi noi le primim direct din scrisorile inspirate ale aceluiaşi apostol. Aceasta nu înseamnă ca Dumnezeu să nu ne înveţe prin slujitori neinspiraţi, dar noi trebuie să verificăm învăţătura lor prin însuşi Cuvîntul lui Dumnezeu şi dacă nu facem aşa, ajungem uşor să fim pradă învăţăturilor greşite, pe care le-am fi putut evita dacă, în loc de a avea încredere în omul care ni le-a înfăţişat, le-am fi trecut prin sita Cuvîntului.

Dumnezeu însă n-a avut grijă numai să-1 pună pe Timotei în legătură cu purtătorul inspirat al Cuvântului; El îl hrănise din copilărie cu „Sfintele Scripturi" (Ioan 7.15). Aceste scrieri sfinte sînt tot conţinutul Vechiului Testament. Aşa cum este arătat în Proverbe 4.1-9, el putea să scoată de acolo înţelepciune pentru mântuire, adică să fie ferit, scăpat de nenumăratele curse aşezate in calea creştinului în aceste vremuri primejdioase de la sfârşit. In acest scop, trebuie ca lucrurile învăţate din Cuvînt să fi fost primite prin credinţă. Hristos este conţinutul evlaviei (versetul 12), aşa cum este conţinutul credinţei (versetul 15). Versetul acesta din urmă se întemeiază pe Vechiul Testament, astfel că şi un copil poate să-1 citească şi să afirme că este suficient ca să-1 facă înţelept spre mîntuire pe acela care intră în legătură cu el, prin credinţa care este în Hristos Isus.