2 Timotei 3

In capitolul 2 am fost invatati cu privire la starea joasa a Bisericii de nume, cum se arata chiar in acel timp. Acest al treilea capitol da o descriere solemna a conditiei teribile in care marturia crestina va cadea in zilele din urma.

Traind in aceste zile, suntem datori sa multumim ca n-am fost lasati sa ne formam noi insine judecata cu privire la crestinatate. Dumnezeu a spus mai dinainte si a descris aceasta conditie, incat putem avea o apreciere dreapta si de la Dumnezeu despre cei care-L marturisesc pe Hristos.

Neavand o gandire corecta despre crestinism asa cum este prezentat in Scriptura, masa celor care marturisesc a fi crestini vad crestinismul doar ca un sistem religios prin care lumea va fi treptat reformata si cei inapoiati vor fi civilizati. Chiar multi dintre copiii lui Dumnezeu, cu doar o cunoastere partiala a mantuirii pe care o aduce evanghelia, nutresc asteptarea gresita ca, prin raspandirea evangheliei, lumea va fi convertita treptat si se va introduce mileniul.

Astfel, printre crestinii de nume si multi dintre adevaratii copii ai lui Dumnezeu, exista impresia ca crestinatatea progreseaza spre o situatie triumfatoare asupra lumii, a firii pacatoase si a diavolului. adevarul clar al Scripturii este ca Biserica, vazuta in responsabilitatea oamenilor, a ajuns in intregime ruinata, incat masa celor care formeaza crestinatatea va avea parte de judecata lui Dumnezeu.

Scriitorii inspirati ai Noului Testament sunt uniti in instiintarea noastra cu privire la raul care va predomina in crestinatatea de nume in zilele din urma si la judecata care va veni asupra ei. Iacov ne spune ca "Judecatorul este chiar la usa" (Iacov 5.9). Petru ne instiinteaza ca "judecata incepe de la casa lui Dumnezeu" si ca, in zilele din urma marturia crestina va fi marcata de batjocoritori si de un materialism grosolan ( 1 Petru 4.17; 2 Petru 2.2-5). Ioan ne instiinteaza ca in ceasul cel de pe urma se vor ridica antihristi din mijlocul crestinilor (1 Ioan 2.18,19). Iuda ne spune despre apostazia care va veni; si apostolul Pavel in acest pasaj solemn ne pregateste pentru coruptia ingroziitoare care va caracteriza marturia crestinatatii la sfarsitul ei.

Cu toate acestea, daca pentru instiintarea noastra avem aceasta descriere detaliata despre sfarsitul zilelor din urma, tot asa pentru incurajarea celor credinciosi avem si dezvaluirea plinatatii resurselor noastre ca sa-l faca in stare pe cel credincios sa scape de aceste coruptii si sa pota trai cu evlavie in Hristos Isus.

Acestea, deci, sunt cele doua teme mari ale capitolului 3 - starea rea a crestinilor de nume in zilele din urma si resuresele celui credincios in prezenta raului.

Coruptia crestinatatii in zilele din urma (3.1-9)

(3.1). Dumnezeu vrea sa nu fim nestiutori cu privire la starea crestinatatii, nici, sub vreo aparenta scuza a dragostei, sa avem o indiferenta fata de rau. De aceea slujitorul Domnului deschide aceasta parte a invataturilor lui cu cuvintele: "Sa stii dar aceasta." El continua sa ne instiinteze ca "in zilele din urma vor fi timpuri grele."

(3.2-5). Apostolul continua sa dea cu cea mai mare precizie o imagine teribila a conditiei in care va decade crestinatatea, descriind in detaliu caracteristicile remarcabile ale celor care vor forma masa marturiei crestine in zilele din urma. Duhul lui Dumnezeu vorbeste despre aceste personae religioase ca despre niste "oameni" pentru ca nu este niciun temei ca sa le numeasca sfinti sau credinciosi. in plus, este de notat, apostolul nu descrie starea "oamenilor" pagani, ci a celor care fac marturie ca sunt crestini, implinind formele exterioare ale evlaviei.

1. "Oamenii vor fi iubitori de sine." Caracteristica cea dintai si remarcabila a crestinatatii in aceste zile din urma este iubirea de sine. Ea este in contrast direct cu adevaratul crestinism care ne invata ca Hristos "a murit pentru toti, pentru ca cei care traiesc sa nu mai traiasca pentru ei insisi, ci pentru Cel care a murit si a inviat pentru ei."

2. "Iubitori de bani." Iubirea de sine va duce la iubirea de bani, cu care oamenii pot cumpara tot ce le face placere. crestinismul ne invata ca iubirea de bani este o radacina a tuturor relelor si cei care o urmaresc se vor rataci de la credinta si se vor strapunge cu multe dureri (1 Timotei 6.10)

3. Laudarosi. Iubirea de bani ii va face pe oameni sa fie laudarosi. Citim in Scriptura despre cei care "se incred in averea lor si se mandresc in belsugul bogatiei lor" (Psalmul 49.6) si "Cel rau se ingamfa cu dorinta sufletului lui si-l binecauvanteaza pe cel lacom, Il dispretuieste pe Domnul" (Psalmul 10.3). Nu numai ca oamenii se lauda cu priceperea lor de a-si dobandi bogatii, ci, dupa ce si-au adunat bogatiile, deseori prind ocazia sa vorbeasca despre faptele lor de caritate, in contrast cu harul crestinismului care ne invata sa nu stie stanga ce face dreapta.

4. "Aroganti" sau "mandri". Laudarosul care se glorifica pe sine este apropiat de cel arogant sau mandru care face caz de nasterea lui, de pozitia lui sociala si de talentele lui naturale, in contrast cu crestinismul care ne face sa cosideram aceste lucruri ca o pierdere fata de pretul nespus de mare al cunoasterii lui Hristos Isus, Domnul nostru.

5. "Blasfemiatori" sau "vorbitori de rau". Mandria duce la vorbirea de rau. Fiind mandri cu realizarile lor si abilitatile lor intelectuale, oamenii nu ezita sa "vorbeasca de rau despre lucruri pe care nu le cunosc" (2 Petru 2.12); si "spun lucruri mari impotriva Celui Preainalt" si ataca lucrarea lui Hristos, refuzand revelatia si batandu-si joc de inspiratie..

6. "Neascultatori de parinti." daca oamenii sunt capabili sa vorbeasca de rau impotriva lui Dumnezeu, nu este de mirare ca sunt neascultatori de parinti. daca au putin respect pentru lucrurile divine, ei nu vor avea respect pentru relatiile dintre oameni.

7. "Nerecunoscatori" sau 'nemultumitori." Pentru cei neascultatori de parinti, orice indurare de la Dumnezeu sau de la oameni este primita ca un drept pentru care nu este cazul sa multumeasca. crestinismul ne invata ca toate "sunt de primit cu multumire din partea celor care cred si cunosc adevarul."

8. "Fara sfintenie." cand lipsa de multumire pentru binecuvantarile materiale si spirituale le este caracteristica, oamenii in curand vor desconsidera si vor dispretui indurarea si harul care aduc binecuvantari. Esau a dispretuit dreptul de intai-nascut cu care Dumnezeu il binecuvantase.

9. "Fara afectivitate naturala." Omul care trateaza cu usuratate dragostea si indurarea lui Dumnezeu in curand va pierde afectivitatea naturala fata de oamenii din jur. Iubirea de sine duce la indiferenta in legaturile vietii de familie, sau le vede chiar ca o piedica in calea placerilor sale.

10. "Neinduplecati." Omul care dovedeste lipsa afectivitatii naturale va fi in mod sigur neinduplecat.

11. "Defaimatori" sau "acuzatori in mod fals." Unul al carui spirit de razbunare este dovada impotriva oricarei rugaminti nu va ezita sa vorbeasca de rau sau sa acuze fals pe cei care nu sunt dupa voia lui.

12. "Neinfranati" sau "cu pasiuni nestapanite." Omul care nu ezita sa defaimeze pe altii isi va pierde cu usurinta controlul si va actiona fara sa tina seama de ceva.

13. "Neimblanziti" sau "salbatici." Cel care defaima pe altii in vorbire si este neinfranat in fapte va arata o dispozitie salbatica lipsita in intregime de amabilitate.

14. "Neiubitori de bine" sau "dispretuitori a tot ceea ce este bun." Dispozitia salbatica in mod inevitabil orbeste pe oameni fata de ceea ce este bine. Este nu numai faptul ca intre cei care-si zic crestini unii iubesc raul, dar de fapt si urasc "ceea ce este bine."

15. "Tradatori." Neavand dragoste pentru ceea ce este bine, oamenii nu vor ezita sa se poarte cu rautatea care tradeaza increderea care li se da si nu au niciun respect pentru lucrurile intime ale celor care ii trateaza ca prieteni.

16. "Incapatanati" sau "obraznici". Omul care isi poate trada prietenii este unul care in mod hotarat isi urmeaza propria lui voie indiferent de consecinte si fara consideratie pentru altii.

17. "Ingamfati" sau "cu pretentii gresite." Plin de el insusi, omul incapatanat cauta sa-si acopere propria vointa sub pretentia zadarnica de a se fi purtat pentru binele general.

18. "Iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu." Pretentiile oamenilor fiind desarte, viata lor va fi tot asa lipsita de ceva real. Norii judecatii care vine se pot arata, insa crestinatatea, orbita de propria ei vanitate si iubire de sine, se arunca in vartejul senzatiilor, cautand sa-si gaseasca placerea in bucurii imorale, prea adesea cei care isi zic slujitori ai religiei fiind cei dintai in tot felul de placeri lumesti.

19. "avand o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea." in felul acesta in zilele de sfarsit ale crestinatatii multimea numita crestina se va deda oricarei forme a raului, cautand sa-si acopere stricaciunea cu haina sfinteniei. in felul acesta crestinii de nume devin mai rai decat paganii, pentru ca, in timp ce se dedau tuturor relelor paganismului, ei adauga la stricaciunea lor ascunderea lor sub forma crestinatatii, desi cu totul lipsita de puterea ei spirituala. Ce alt rau poate fi mai fara sperante decat efortul de a folosi Numele lui Hristos ca o acoperitoare a tot ce este rau? Aceasta acoperitoare, haina a asa-zisei sfintenii, constituie "timpurile grele" ale zilelor din urma, pentru ca aratarea evlaviei uneori poate insela si pe cel care este crestin cu adevarat.

Este de notat ca raul cel dintai si deosebit de important din aceasta descriere teribila este egoismul de necontrolat al omului care conduce mereu spre alt rau. Oamenii iubitori de sine vor pofti toate pentru acest rau si se vor lauda cu acest eu. Laudandu-se cu ei insisi nu vor suporta vreo restrangere asupra lor, fie umana sau divina. Iubirea de sine si satisfacerea eului vor face pe oameni nemultumitori si ii va conduce sa nu tina seama de afectivitatea naturala si ii va face neinduplecati si defaimatori. Iubrea de sine ii va conduce pe oameni sa-si dea frau liber pasiunilor, devenind salbatici fata de tot ce se opune vointei lor. Ea ii va face pe oameni sa dispretuiasca tot ce este bine, sa tradeze orice li s-a incredintat si cu o aroganta neinduplecata sa fie iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu.

Acesta este tabloul teribil pe care Scriptura il prezinta despre ultimle zile ale crestinatatii de nume. Israel, care fusese pus deoparte dintre toate natiunile, ca sa dea marturie despre Dumnezeul Cel adevarat, a decazut in totul in responsabilitate incat in final avea sa se spuna despre ei ca "Numele lui Dumnezeu este blasfemiat printre natiuni din cauza voastra." Dar cu o lumina mai mare si privilegii mai mari, cu atat mai teribila este decaderea crestinatatii de nume. Lasata sa fie martor pentru Hristos in timpul absentei Sale, marea multime a celor ce poarta Numele lui Hristos a ajuns mai jos decat nivelul paganilor si au devenit exprimarea vointei si pasiunilor oamenilor, si astfel au adus defaimare asupra Numelui lui Hristos. Putem sa ne mai miram ca sfarsitul va fi asa fel incat cei care marturisesc Numele lui Hristos pe pamant vor fi varsati din gura Lui?

Totusi sa nu uitam ca in mijlocul aestei mari crestinatati Dumnezeu isi are pe ai Sai si Domnul cunoaste pe cei care sunt ai Sai. Niciunul dintre ei nu va pieri si in final cei care formeaza adevarata Biserica a lui Dumnezeu vor fi prezentati lui Hristos fara pata sau zbarcitura sau altceva de felul acesta.

In acelasi timp adevaratul popor al lui Dumnezeu - cei care cheama pe Domnul dintr-o inima curata - sunt clar indemnati "sa se departeze" (3.5) de marturia corupta a crestinatatii. Nu suntem chemati sa luptam cu cei care formeaza multimea crestinatatii de nume, sau si mai putin sa chemam judecata asupra lor. Avem sa ne departam de acestia si sa lasam judecatii lui Dumnezeu intreaga situatie.

Numai in masura in care ne despartim de marturia corupta a crestinatatii vom recunoaste starea ei ingrozitoare si vom intelege marturia care este potrivita adevarului.

Intelegand care este starea crestinatatii, ne vom smeri noi insine inaintea lui Dumnezeu, marturisindu-ne lipsurile si slabiciunea, amintindu-ne ca avem in noi firea pacatoasa care, daca n-ar fi mila Sa, cu usuinta ne-ar insela sa ne duca in vreunul sau altul din aceste rele.

(3.6-9). Scriitorul a descris conditia teribila care va caracteriza crestinatatea ca intreg in zilele din urma. Acum ne instiinteaza cu privire la un anumit rau care se va dezvolta din aceasta coruptie. Se va ridica un grup de oameni ca instrumente active impotriva adevarului, cu invataturi gresite.

Pe langa invatatura lor gesita, acestia sunt de condamnat pentru metodele ascunse pe care le folosesc. Citim ca ei "patrund in case". Este caracteristic greselii sa se fereasca de lumina si trebuie mai intai raspandita pe furis. Apoi, dupa ce terenul a fost pregatit pe ascuns prin aceste metode, cei care raspandesc invatatura gresita nu se tem sa-si declare deschis invatatura. Iar cand invatatura gresita a fot declarata public, de obicei vine la lumina faptul ca de multi ani ea a fost tinuta si invatata.

Mai departe, acesti invatatori falsi sunt de condamnat pentru faptul ca ei sunt o atractie pentru cei caracterizati ca "femei usuratice" care sunt in pozitia de a influenta casele si familiile celor care se numesc crestini. Apostolul probabil foloseste expresia de dispret "femei usuratice" pentru a arata acel fel de persoane (barbati sau femei) conduse de emotiile si poftele lor, si nu de constiinta si ratiunea lor. Cu mintile obsedate de invataturi gresite, desi laudandu-se ca "mereu invata", ei "niciodata nu sunt in stare sa ajunga la cunostinta adevarului." Invatatura gresita isi lasa victimele in intunericul nesigurantei.

Astfel de invatatori, ca Iane si Iambre de altadata, se impotrivesc adevarului prin imitarea formelor exterioare ale religiei, in timp ce sunt cu totul lipsiti de ce este vital in crestinism. Ei sunt "oameni stricati la minte, dezaprobati in ceea ce priveste credinta." Fiecare sistem fals din crestinatate isi trage originea in oameni a caror minte a fost corupta de rau si au fost fara valoare in ce priveste credinta.

Cu toate acestea, Dumnezeu, in caile Sale guvernamentale, permite deseori ca acesti falsi invatatori sa fie expusi cu totul inaintea "tuturor" oamenilor. Deseori "nebunia" acestor sisteme religioase, tot asa si vietile pacatoase a multora dintre conducatorii lor, au fost atat de deplin aratate inaintea lumii incat ei au ajuns de batjocura in ochii tuturor, chiar si a victimelor lor inselate.

Resursele celui credincios in prezenta raului (3.10-17)

In a doua parte a acestui capitol suntem invatati despre provizia bogata pe care Dumnezeu a facut-o pentru ca ai Sai sa fie feriti de coruptiile crestinatatii si sa se poarte asa cum este potrivit oricarui om al lui Dumnezeu in zilele din urma.

(3.10,11). Intai, ni se spune clar ca scutul de ocrotire impotriva a tot ce este fals este cunoasterea a ceea ce este adevarat. De aceea apostolul ii poate spune lui Timotei: Tu ai cunoscut pe deplin invatatura mea, felul meu de vietuire, scopul pe care l-am avut, credinta, indelunga-suferinta, rabdarea, persecutiile, necazurile... Nu este nevoie sa cunoastem pe deplin raul, pentru ca nu scapam de rau doar cunoscandu-l. Prin cunoasterea adevarului putem descoperi ceea ce este fals sau contrar adevarului; si dupa ce am descoperit raul, indemnul nu este sa fim ocupati cu el, ci sa ne "departam" de cei care il urmeaza.

Adevarul a fost dat in invatatura apostolului si dezvaluit si noua in epistolele lui. El ar putea fi rezumat ca o inlaturre completa a omului porivit firii lui pacatoase, ca fiind in intregime corupt si supus mortii, condamnarea omului vechi in crucea lui Hristos si aducerea unui om nou in viata si incoruptibilitate, asezat in Hristos inviat si glorificat, in care cei credinciosi, dintre iudei si natiuni, sunt uniti intr-un singur trup prin Duhul Sfant.

Aceasta doctrina, Pavel ii putea spune lui Timotei, "tu ai cunoscut-o pe deplin." Cu cat intram mai deplin in invatatura lui Pavel, cu atat putem fi in stare sa deosebim in mod hotarat lucrurile si sa ne departam de raul din zilele din urma.

In al doilea rand, apostolul poate aminti de "felul sau de vietuire." Viata lui a fost intotdeauna potrivita cu invatatura pe care o dadea. in privinta aceasta, fara indoiala, este un contrast intre apostol si invatatorii rai despre care vorbise. Nebunia lor este aratata, intrucat vietile lor erau o contradictie evidenta cu evlavia pe care o marturiseau. Se vede de catre toti ca marturisirea evlaviei lor nu are nicio putere asupra vietii lor. Cu apostolul era cu totul altfel. in doctrina lui, el prezenta chemarea cereasca a celor sfinti si, in armonie cu invatatura lui, felul sau de trai era cel al unui strain si calator, a carui cetatenie este in cer. Era o viata guvernata de un "scop" précis, traita prin "credinta", aratand caracterul lui Hristos in "indelunga-rabdare", "dragoste" rabdare in "suferinte si persecutii."

Deci cel dintai scut de ocrotire fata de rau in zilele din urma este cunoasterea adevarului; si al doilea scut de ocrotire, o viata traita in armonie cu adevarul. Este, Totusi, si o alta sursa de ocrotire, caci, in al treilea rand, citim depre sustinerea data de Domnul. Despre aceasta Pavel poate marturisi din propria lui experienta, caci, vorbind dspre suferinte si persecutii intampinate in viata, el poate spune: "si Domnul m-a scapat din toate." daca suntem staruitori in cunoasterea invataturii, daca suntem dornici sa traim o viata potrivita invataturii, vom realiza ocrotirea Domnului. Altii s-ar putea sa ne paraseasca, asa cum au facut cu apostolul; altii ar putea gandi ca suntem prea severi si fara niciun fel de compromis; dar, luptand pentru credinta, ne vom bucura, ca si el, ca Domnul va sta langa noi, Domnul ne va intari, Domnul ne va face in stare sa vestim adevarul, ne va scapa din gura leului si de orice lucrare rea, si ne va pastra pentru Imparatia sa cereasca ( 3.11; 4.17,18).

(3.12,13). Ni se reaminteste cata nevoie avem de sustinerea Domnului, prin invatatura ca toti care doresc sa traiasca cu evlavie in Hristos Isus vor suferi persecutie. Forma persecutiei ia multe aspecte in diferite timpuri si in diferite locuri, dar ramane adevarat ca acela care sta departe de relele crestinatatii si cauta sa mentina adevarul, trebuie sa fie pregatit de a face fata parasirii, insultelor si rautatii. Cum ar putea fi altfel cand chiar in crstinatate "oamenii rai si inselatori vor inainta spre mai rau, ducand in ratacire si fiind dusi in ratacire"?.

(3.14). In al patrulea rand, in prezenta raului, cei evlaviosi vor gasi ocrotire si sprijin prin ramanerea in lucrurile pe are le-au invatat de la apostol. De aceea el ii scrie lui Timotei: "Ramai in cele ce ai invatat si de care ai fost deplin incredintat, stiind de la cine le-ai invatat." Pentru a treia oara in aceasta epistola scurta Pavel subliniaza importanta, nu numai de a avea adevarul, ci si de a-l primi dintr-o sursa inspirata (vezi 1.13; 2.2).

Experienta dovedeste prea adesea ca si credinciosii pot sa nu aiba o atitudine ferma impotriva invataturii gresite, pentru ca nu sunt "pe deplin incredintati" despre adevar. in prezenta invataturii gresite si indeosebi a invataturii gresite ametecata cu adevarul, avem nevoie sa fim in totul siguri ca lucrurile pe care le-am invatat sunt in mod sigur adevarate. Singura siguranta pe care o avem este prin cunoasterea ca cel de la care am primit adevarul ne-a vorbit cu o autoritate inspirata. Un invatator ne poate aduce inainte adevarul, dar niciun invatator nu poate vorbi cu o autoritate inspirata. El trebuie sa ne indrume catre scrierile inspirate ale apostolilor daca este vorba sa mentinem adevarul in credinta si siguranta. in prezenta omului rau si ademenitor, cu cuvinte bine intocmite, intotdeauna aducand noi dezvoltari ale raului, sa fim atenti la tot ceea ce marturiseste ca ar fi o lumina noua si sa ramanem la lucrurile pe care le-am invatat.

(3.15-17). In final, scutul de ocrdtire impotriva invataurii gresite este inspiratia si suficienta Scrpturilor sfinte. Oamenii isi aduc teoriile lor fara sfarsit si schimbatoare, insa in Scripturi avem orice adevar care este spre folosul nostru, pastrat intr-o forma permanenta, pazita de de greseli in inspiratie si prezentata cu autoritate divina. .

Fara indoiala, Sfintele Scripturi pe care Timotei le cunoscuse de cand era copil erau Scripturile Vechiului Testament. Dar, cand apostolul precizeaza ca "toata Scriptura este insuflata divin" include Noul Testament si deci si scrierile apostolilor. Stim ca Petru pune epistolele lui Pavel impreuna cu "celelalte Scripturi" (2 Petru 3.16).

De asemenea ne este adus inainte folosul Scripturilor. Intai, sa ne faca intelepti in vederea mantuirii. in al doilea rand, fiind indrumati spre Hristos ca sa aflam in El mantuirea, vom descopri mai departe ca "orice Scriptura" este "de folos" pentru cel credincios, deoarece in legea lui Moise, in profeti si in psalmi descoperim lucruri privitoare la Hristos (Luca 24.27,44). Mai departe vom afla cat de folositoare sunt Scripturile pentru "a convinge." Am putea fi orbi fata de greselile noastre si in felul acesta atat de plini cu propria noastra importanta incat am fi surzi la mustrarea din partea altora; dar, daca suntem supusi Cuvantului, vom afla ca Scriptura ne convinge, pentru ca ea este cuvant "viu si lucrator, mai ascutit decat o sabie cu doua taisuri, ca sa descopere gandurile si intentiile inimii."

Totodata, Scripturile nu numai ca ne conving, dar ele sunt de folos pentru corectare si indreptare. cand ne conving, ele ne vor corecta; si dupa ce suntem corectati, ele ne vor instrui pe calea cea dreapta. avand deci Scripturile insuflate este posibil pentru omul lui Dumnezeu sa fie complet intarit in adevar cand vin invataturile gresite si sa fie "pe deplin pregatit pentru orice lucrare buna" chiar si in ziua cea rea.