VERSETELE 23-26: „Fereşte-te de întrebările nebune şi nefolositoare, ştiind că dau naştere la certuri. Şi robul Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blînd cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare, să îndrepte cu blîndeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da într-o zi pocăinţă, ca să cunoască adevărul şi să se trezească din cursa Diavolului, în care au fost prinşi ca să-i facă voia".

　În versetul 16, Timotei trebuia să se ferească — în slujba sa — de vorbăriile goale şi lumeşti care caracterizează vremurile de decădere ale casei lui Dumnezeu, pentru că prin ele, Satan reuşeşte să răstoarne credinţa. Aici aflăm a doua primejdie prin care vrăjmaşul reuşeşte să aducă neorînduială în casa lui Dumnezeu. Nu era vorba de riscul la care era expus Timotei, de a se lăsa antrenat în astfel de discuţii, dar el trebuia să se ferească de a fi pe calea lor şi de a avea vreo legătură cu cei care puneau „întrebări nebune şi nefolositoare", care nu erau altceva decît rodul unor minţi dedate propriului lor simţ şi care urmau propria lor voinţă, în loc să fie supuşi voii lui Dumnezeu. Astfel de vorbării nu numai că sînt nefolositoare, dar dau naştere la certuri, în care caracterul robului Domnului se compromite, şi acest rezultat este urmărit de vrăjmaş în dorinţa lui de a discredita adevărul.

　Robul Domnului trebuie să se păzească de această cursă, iar el nu va putea face acest lucru decît urmînd zilnic modelul unui adevărat slujitor, care L-a avut drept pildă pe Stăpînul din ceruri. Această slujbă se arată aici mai ales în învăţătură, trăsătură deosebită a darului lui Timotei. Fără aceste trăsături morale, învăţătura nu va avea nici un efect. Înainte de toate este blîndeţea faţă de toţi, chiar faţă de potrivnici, faţă de care el ar fi putut fi ispitit să-şi folosească autoritatea. In acelaşi timp, capacitatea de a învăţa trebuie să se afirme prin însăşi învăţătura sa, pentru că vrăjmaşul s-ar bucura dacă ar reuşi să-i închidă gura. El trebuie să aibă un sprijin. Un învăţător după voia lui Dumnezeu şi-ar pierde uşor cumpătul cînd se va afla în faţa unei împotriviri pe care o ştie nejustificată şi contrară voii lui Dumnezeu. El trebuie să se folosească chiar de împotrivire pentru a îndrepta cu blîndeţe părerile greşite ale potrivnicilor. Ce privelişte frumoasă şi cît este de greu de înfăptuit cînd sîntem chemaţi de Domnul la învăţătura Cuvîntului! Urmînd însă această cale putem evita orice ceartă.

　　„În nădejdea..." Adesea stricăm lucrarea faţă de suflete, pentru că ştiind că înfăţişăm adevărul, îi silim să-1 primească, ceea ce nu este decît un fapt al propriei noastre voinţe. Această lucrare cere multă răbdare şi dependenţă. Trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să lucreze! Nu ştim nici dacă, nici cînd va lucra în inima potrivnicilor ca să le dea pocăinţa, iar atunci, voia lor supusă nu se va mai împotrivi adevărului.

　Pocăinţa te trezeşte, îţi deschide ochii ca să vezi cursa Diavolului în care erai prins şi astfel te poţi întoarce pe calea lui Dumnezeu, în ascultare de voia Sa. În 1 Timotei 3.7, chiar şi creştinul întors de curînd la Dumnezeu e în primejdie să cadă în această cursă. Aici a căzut şi este aşa de adormit, încît s-a împotrivit adevărului şi voiei lui Dumnezeu înfăţişate de unul din slujitorii Săi.