2 Timotei 1:1-18

Atât de diferită de prima, această a doua epistolă se destăinuie cu privire la un timp de ruină în care apostolul, întemniţat, la sfârşitul alergării sale, asistă la un declin rapid al mărturiei pentru care lucrase atâta. Dumnezeu însă Se foloseşte de aceste progrese ale răului, deja vizibile în vremea apostolilor, pentru a ne da această epistolă care ne arată calea de urmat şi resursele credinţei în „timpuri grele“, care sunt cele ale noastre, astăzi (cap. 3.1). «Curaj» – îi scrie Pavel „copilului său preaiubit“ – «nu te înspăimânta!». Ceea ce posedăm noi este mai departe de cât poate să atingă vrăjmaşul şi este păzit de puterea lui Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt – Acesta rămâne un duh de putere, de dragoste şi de chibzuinţă şi locuieşte în noi (v. 14; Ioan 14.17b). „Mântuitorul nostru Isus Hristos“ nu S-a schimbat. Victoria câştigată de El asupra morţii este pentru veşnicie (v. 10). Toate punctele de sprijin exterioare s-au prăbuşit, credinţa rămânând să se bizuie numai pe Domnul (v. 12; Psalmul 62.1). Nu atunci când totul merge bine, ci atunci când totul merge rău este pusă la încercare credinţa fiecăruia (Filipeni 2.22). În faţa împotrivirii, mulţi l-au părăsit pe apostol (v. 15), în timp ce un frate devotat, Onisifor, îl căutase şi-l vizitase în închisoare. El făcea parte dintre acei milostivi care vor avea parte de îndurare (v. 18; Matei 5.7 şi 25.36b).