2 Petru 2:7-9

Lot, un om drept, salvat din situaţia lui încurcată (2.7-9)

Oricât de multe erezii nimicitoare s-ar introduce, şi prin urmare oamenii ar fi înşelaţi şi calea adevărului ar fi blasfemiată, Domnul va şti să-i descurce pe ai Săi şi să-i judece pe cei neevlavioşi. De obicei noi nu suntem în stare să deosebim lucrurile, şi cu atât mai mult să le descurcăm. Cine dintre noi, citind istoria lui Lot numai aşa cum ne este redată în Geneza, ar putea observa cu oarecare siguranţă care era adevărata lui stare înaintea lui Dumnezeu? El împărtăşise pentru un timp calea lui Avraam; dar împărtăşise el cât de cât şi credinţa lui Avraam? Istoria care i-a urmat nu se arăta deloc potrivită credinţei; încât n-am putea spune ceva favorabil. Totuşi Scriptura aceasta răspunde oricărei întrebări ne-am pune. Se spune clar că el era un om drept, deşi foarte încâlcit în lume şi prin urmare ducând o viaţă mereu zbuciumată. Dumnezeu îl cunoştea şi l-a salvat prin mâna îngerilor.

Ce răsunet au aceste cuvinte pentru noi! Cât de jalnic ar fi să fim atât de încurcaţi încât, deşi adevăraţi credincioşi, n-ar fi posibil pentru cei care ne înconjoară să spună că am fi în mod real, decât numai dacă Dumnezeu Şi-ar spune cuvântul în privinţa aceasta. Dimpotrivă, să dorim să ne separăm de lume în mod clar, ca epistole ale lui Hristos, „cunoscute şi citite de toţi oamenii“(2Cor.3.2,3). Aceasta ne va fi de folos şi în ziua care va veni. Ne va feri de asemenea în prezent de multe dureri sufleteşti, de chinul acesta al minţii de care a suferit Lot. Credinciosul lumesc se situează foarte aproape de cel mai nefericit om.