2 Împărați 4:32-44

　　Întocmai cum vorbeşte Evrei 11, capitolul credinţei: „femeile i-au primit pe morţii lor prin înviere“ (Evrei 11.35), la fel a fost cu văduva din Sarepta, iar acum cu fericita sunamită. Dar ce contrast cu scena de la mormântul lui Lazăr, unde o simplă chemare a Stăpânului Vieţii este suficientă să readucă la viaţă un om mort de patru zile! În curând, toţi răscumpăraţii adormiţi vor auzi „strigătul de strângere laolaltă“ al Celui care a învins moartea şi vor fi înălţaţi cu putere (1 Tesaloniceni 4.16).Incidentul cu colocinţii (curcubeţii) din oală ne arată cum omul, cu bune intenţii uneori, nu face decât să strice ceea ce Dumnezeu doreşte să-i ofere. Să veghem deci ca nimic să nu adăugăm la Cuvânt, hrana sufletelor noastre (Galateni 1.7, 8). Ce multe sunt scrierile religioase în care se găseşte amestecată cu adevărul divin şi puţină otravă!Omul din Baal-Şalişa, al cărui sac devine pentru Elisei mijlocul de a hrăni o sută de oameni, ne aminteşte încă o dată de scenele din evanghelii (Matei 14.15-21; 15.32-38). Dar şi acolo este vizibilă diferenţa dintre profet şi Cel care face mulţimea să se aşeze pentru a-i hrăni cu miile în virtutea propriei Sale puteri (Psalmul 132.15).