2 Corinteni 11:1-15

Falşi apostoli căutau să ia locul lui Pavel în inima corintenilor. Astfel, Pavel se vede nevoit să vorbească despre sine însuşi şi numeşte aceasta „nebunia sa“. Nu o face însă pentru a profita de pe urma afecţiunii credincioşilor (cap. 12.15). El era gelos pentru Hristos şi revendică cu înfocare dragostea lor pentru singurul Mire al Bisericii.Corintenii riscau să fie gata să-şi deschidă urechile la „o evanghelie diferită“ (v. 4). Ei erau mai puţin spirituali decât efesenii, care i-au „pus la încercare pe cei care îşi zic ei înşişi apostoli şi nu sunt“ şi i-au găsit mincinoşi (Apocalipsa 2.2). Mulţi creştini sunt pândiţi de acelaşi pericol ca şi corintenii, pentru că, de fapt, ei găsesc creştinismul autentic prea exigent. În schimb, o evanghelie care-l înalţă pe om şi care acordă un loc cărnii va fi suportat.Dincolo de aceşti lucrători mincinoşi, apostolul îl demască pe stăpânul lor, Satan. Odinioară heruvim strălucitor (Ezechiel 28.12…), acesta ştie încă să îmbrace această înfăţişare pentru a-i atrage pe oameni cu viclenia lui, aşa cum a amăgit-o pe Eva (v. 3,14). El este mult mai periculos atunci când se prezintă ca un şarpe subtil decât atunci când ne atacă frontal, precum leul răcnind din 1 Petru 5.8. Îi vom dejuca şireteniile rămânând alipiţi de Cuvântul Domnului.