1 Timotei 1:12-20

Dacă cineva putea face o comparaţie între robia legii şi evanghelia harului, acesta era fariseul Saul din Tars, devenit apostolul Pavel. Fidelitatea lui faţă de lege nu-l împiedicase cu nimic să ajungă cel dintâi dintre păcătoşi. Nu-L prigonise el chiar pe Isus, în timp ce îi persecuta cu înverşunare pe ai Săi? Fără falsă smerenie, el se declara mai rău decât toţi păcătoşii enumeraţi în versetele 9 şi 10. Dar tocmai pe aceşti vinovaţi, şi nu pe cei drepţi, a venit Hristos Isus să-i mântuiască (Matei 9.13). Şi, pentru că a putut fi mântuit chiar cel dintâi dintre păcătoşi, nimeni nu-şi poate spune că este prea păcătos pentru a putea beneficia de har. „Mi s-a arătat îndurare“, strigă apostolul în două rânduri (v. 13, 16). El măsoară grandoarea acestei îndurări în raport cu grozăvia propriei mizerii şi imediat adorarea se înalţă din inima lui (v. 17). Dacă adesea ne bucurăm atât de puţin de har, aceasta este poate pentru că nu a fost suficient de profundă convingerea noastră de păcat. „Cel căruia i se iartă puţin“ – sau mai puţin decât gândeşte – „iubeşte puţin“ (Luca 7.47). Prietene încă indiferent, răbdarea Domnului s-a manifestat şi înspre tine, până acum. Nu-L mai lăsa să aştepte! Mâine s-ar putea să fie prea târziu.