1 Tesaloniceni 5:6-7

　　Versetul 6-7: „Astfel deci să nu dormim, ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji; pentru că cei care dorm, dorm noaptea; şi cei care se îmbată, se îmbată noaptea.“

　　Când citim Cuvântul lui Dumnezeu, observăm întotdeauna că orice privilegiu acordat este legat de o responsabilitate. Când Dumnezeu ne arată poziţia noastră, atunci El ne spune cum trebuie să ne comportăm în această poziţie în care am fost puşi. Aşa este şi în fragmentul biblic de care ne ocupăm. Din principiu, toţi credincioşii sunt fii ai luminii şi ai zilei. Dar este posibil, ca, deşi suntem aduşi într- o astfel de stare, să adormim în viaţa noastră practică. Pentru ceilalţi, necredincioşii, starea normală este să doarmă. Ei nici nu pot fi altfel. Dar pentru un credincios este un lucru anormal. El este un fiu al luminii şi al zilei şi astfel trebuie să vegheze şi să fie treaz. Trebuie să trăim ca şi când este deja ziuă. De veghere avem nevoie în orice moment pentru a-L aştepta pe Domnul nostru. De luciditate avem nevoie ca să nu fim infectaţi de lucrurile acestei lumi.

　　Oamenii lumii dorm. Ei nu se gândesc nici la veşnicie şi nici la judecata viitoare. La noi trebuie să fie altfel. Cuvântul folosit aici pentru „a dormi“ este un alt cuvânt decât cel care a fost folosit mai înainte pentru moartea trupească. Cineva a spus că un credincios adormit este indiferent faţă de realitatea duhovnicească. Omul natural/firesc nu este receptiv la acest lucru şi este normal să fie aşa. El nici nu poate recepta această realitate. Dar un credincios este altfel. El trebuie să vegheze şi să fie sensibil la lucrurile duhovniceşti pe care Dumnezeu i le oferă. Noi trebuie să veghem, adică să fim într-o stare de alarmă, care este tocmai contrariul somnolenţei.Suntem îmbărbătaţi să fim lucizi (treji). Vegherea şi luciditatea merg împreună (a se vedea 1 Petru 5.8). A fi treji înseamnă a fi liberi de orice influenţe ale narcoticelor pe care satan le ţine pregătite pentru noi. Satan are multe narcotice, prin care încearcă să facă fără efect mărturia noastră faţă oamenii acestei lumi. De aceea să fim tot timpul veghetori!

　　Dumnezeu ne arată în Cuvântul Său un şir întreg de persoane care în loc să vegheze au adormit (de exemplu: Samson, Iona, ucenicii din gradina Ghetsimani). Ca un exemplu grăitor în acest sens, dorim să ne amintim de cele zece fecioare (Matei 25.1-13). Deşi exista o diferenţă interioară importantă între ele (cinci aveau ulei, cinci nu aveau), toate cele zece au adormit. Un observator nu ar fi putut face distincţie între ele. Toate arătau la fel. Aşa ceva să nu fie la noi! Noi suntem ai zilei, şi acest adevăr trebuie să fie vizibil. Adormirea duhovnicească şi beţia aparţin nopţii şi sunt caracteristicile oamenilor din lume.