1 Tesaloniceni 5:5

　　Versetul 5: „Pentru că voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei; noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului.“

　　Acest verset întăreşte afirmaţia versetului anterior. El ne arată poziţia în care am fost aduşi. Această despărţire între întuneric şi lumină, între zi şi noapte este un principiu divin, pe care îl găsim deja în prima zi a creaţiei. Citim: „ ...şi Dumnezeu a făcut despărţire între lumină şi întuneric. Şi Dumnezeu a numit lumina zi şi întunericul l-a numit noapte“ (Geneza 1.4-5). Această despărţire clară o găsim pretutindeni în Cuvântul lui Dumnezeu. Lumina şi întunericul nu se împacă, între ele nu poate exista o comuniune (2 Corinteni 6.14). Exemplul copiilor lui Israel ne prezintă clar acest principiu divin. La egipteni domina întunericul. În exterior, şi israeliţii erau în întuneric. Dar exista totuşi o diferenţă majoră. În casele copiilor lui Israel era lumină. Totul era învăluit în întuneric, dar la ei era lumină.

　　Noi suntem fii ai luminii, fii ai zilei. Fiul poartă caracteristicile celui ce l-a născut. Aşa citim, de exemplu, despre fiii tunetului, despre fiii lui Belial, despre fiii neascultării sau despre fiul mângâierii. În contextul nostru, a fi un fiu înseamnă a purta caracteristicile luminii şi ale zilei. Când Domnul Isus a venit pe pământ, El era Lumina lumii. În El am devenit şi noi lumină (Efeseni 5.8). Da, Dumnezeu ne-a adus din întuneric la lumina Sa minunată (1 Petru 2.9). Noi am fost învredniciţi să avem parte de moştenirea sfinţilor în lumină (Coloseni 4.12). În legătură cu această poziţie înaltă este şi exercitarea în viaţa noastră practică a umblării ca şi copii ai luminii (Efeseni 5.8; 1 Ioan 1.7).Noi nu suntem numai fii ai luminii, ci şi fii ai zilei. Deja în capitolul 2.12 am văzut că am fost chemaţi la Împărăţia Sa. Noi aparţinem zilei. Va veni clipa în care cei drepţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui (Matei 13.43). Aceasta face referire la partea cerească a viitoarei Împărăţii. De această zi viitoare aparţinem deja astăzi, adică arătăm deja acum caracteristicile acestei zile. Aceste caracteristici sunt de exemplu: dreptatea, pacea şi bucuria în Duhul Sfânt (a se vedea Romani 14.17). În lume nu găsim aceste caracteristici. Ea este caracterizată prin întuneric şi noapte. Dar noi ne deosebim clar de lume şi lăsăm să lumineze lumina noastră.