1 Tesaloniceni 5:3

　　Versetul 3: „Când spun: Pace şi siguranţă!, atunci deodată vine pieirea peste ei, ca durerea peste cea însărcinată; şi nicidecum nu vor scăpa.“

　　Acest verset subliniază afirmaţia expusă în versetul precedent, şi anume că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea, adică surprinzător şi fără nicio avertizare. Pieirea care îi va ajunge pe oameni este caracterizată prin două lucruri: vine prin surprindere şi nu poate fi evitată. O scăpare din această nenorocire nu va exista.

　　„Când spun...“ – aceste cuvinte se referă la oamenii necredincioşi. După răpirea credincioşilor va fi un timp pe pământ care îi va determina pe oameni să creadă în pace şi în siguranţă. Se pare că visul oamenilor s-a împlinit. Deja în zilele noastre asistăm la eforturile oamenilor, în special ale politicienilor care doresc să facă pace pe pământ. Aşa-numita „mişcare a păcii“ şi toate străduinţele de dezarmare sunt un indiciu spre aceste eforturi intense.

　　După răpire, acel conducător al imperiului roman (a se vedea Apocalipsa 13.1 etc.) îi va influenţa atât de mult pe oameni, încât aceştia se vor încrede orbeşte în el. Politica şi capacităţile acelui om vor fi prezentate în aşa fel, încât se va crede că s-au realizat cele două dorinţe ale oamenilor: pacea şi siguranţa. Dar ce rătăcire! Principiul lui Dumnezeu este: „Nicio pace celor aflaţi în fărădelege“, iar acesta se va împlini atunci. Pacea, pe care cred oamenii că o deţin, va fi o nălucă, iar siguranţa, pe care se bazează, se va dovedi înşelătoare.

　　Judecata va veni ca o prăpădenie neaşteptată, comparată cu durerile unei femei însărcinate. Schimbarea va fi dramatică şi uriaşă. O catastrofă de o amploare nemaicunoscută va invada lumea. Acestea vor fi judecăţile care vor fi înainte de ziua Domnului şi a venirii Domnului pe pământ. Apocalipsa ne descrie aceste judecăţi în amănunţime (începând cu a şaptea pecete). Dacă azi avem parte de catastrofe naturale şi accidente cutremurătoare, totuşi nu ne putem da seama ce va fi în acel timp peste pământ. Judecăţile vor fi groaznice.Expresia „atunci deodată vine pieirea“ nu înseamnă în primul rând „distrugere“, adică „exterminare“, ci mai degrabă pierderea tuturor lucrurilor, care dau un sens existenţei oamenilor. Deci nu este vorba despre judecata veşnică. Este foarte adevărat că aceşti oameni vor apărea şi în faţa tronului alb de judecată şi vor fi judecaţi şi vor merge în veşnica pierzare, dar aici este vorba despre judecăţile care se vor abate peste oameni în perioada marelui necaz. Aşa cum nu există scăpare de la veşnica judecată, tot astfel nu vor scăpa oamenii de această judecată. Apostolul, inspirat de Duhul Sfânt, a rostit cuvinte serioase: „şi nicidecum nu vor scăpa“. Nu, atunci nu va mai exista nicio şansă de a scăpa. Cine nu-L primeşte acum pe Isus ca Domn şi Mântuitor va fi lovit de judecată.

　　În faţa acestui text doresc să întreb pe cititorii mei: Sunteţi siguri că nu vă va lovi această judecată? Aveţi o legătură personală cu Domnul Isus? Ştiţi cine a purtat judecata, ca să nu veniţi la judecată? Nu vă lăsaţi înşelaţi! Faptul că aţi avut părinţi credincioşi nu vă foloseşte la nimic. Chiar şi frecventarea adunării credincioşilor nu vă ajută la nimic. Ceea ce este important, este să aveţi o relaţie vitală cu Domnul Isus, şi aceasta se primeşte prin pocăinţă şi credinţă. De aceea nu aşteptaţi! În curând poate să fie prea târziu.

　　Iar noi, credincioşii? Să fim fără nicio frică, deoarece pe credincioşi judecata nu-i va lovi. Când se va împlini acest verset, noi vom fi deja de mult la Domnul Isus. Credincioşilor din Filadelfia, li se spune: „Pentru că ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care va veni peste tot pământul locuit, ca să-i încerce pe cei care locuiesc pe pământ“ (Apocalipsa 3.10). Acest ceas al încercării îl avem aici în textul de faţă, dar noi vom fi păziţi de ceasul încercării. Dar cum? Înaintea ceasului încercărilor. Aceasta ne dă siguranţă. Noi nu vom intra în această încercare, deoarece Domnul ne va răpi înaintea acestui eveniment.

Ce diferenţe între oamenii credincioşi şi cei necredincioşi! Poate acum avem încercări şi necazuri. Dar în inima noastră putem savura de acum această pace. Noi avem pace cu Dumnezeu (Romani 5.1), savurăm pacea lui Dumnezeu şi Îl cunoaştem pe Dumnezeul păcii (Filipeni 4.7-9). Siguranţa noastră pentru acest timp şi pentru veşnicie se bazează pe lucrarea desăvârşită a Domnului Isus. Ce fericire!