1 Tesaloniceni 5:20

Versetul 20: „nu dispreţuiţi profeţiile;“Aşa cum am menţionat mai înainte, acest verset stă în strânsă legătură cu versetul precedent, unde este vorba despre stingerea Duhului. Profeţia în Noul Testament nu se referă în primul rând la destăinuirea de lucruri viitoare (deşi se aminteşte şi acest înţeles în unele texte). Profeţia este o slujbă profetică prin care Dumnezeu ne dă prin Duhul Sfânt într-o anumită situaţie un cuvânt al Domnului de care avem nevoie în acel moment. Aceasta poate fi o îmbărbătare, mângâiere, îndemn sau o învăţătură. Explicarea unui text biblic este de exemplu în principiu aceeaşi, dar profeţia poate fi diferită. Astăzi avem nevoie de acest cuvânt, mâine avem nevoie de altul într-o altă situaţie în care ne aflăm. Ca să primim cuvântul potrivit la vremea potrivită, Duhul Sfânt trebuie să fie activ în mijlocul nostru. În 1 Corinteni 14.1-5 observăm că profeţia este darul cel mai mare care se exercită în strângerile noastre laolaltă ca adunare şi suntem îndemnaţi să tindem cu toţii să profeţim.Dispreţuirea profeţiilor înseamnă a nu da Duhului Sfânt libertatea de manifestare în mijlocul nostru. Acest lucru merge mult mai departe decât stingerea Duhului, căci dacă dispreţuim profeţiile, atunci dispreţuim şi pe Cel ce ne îndeamnă să facem lucrarea, adică pe Duhul Sfânt. De aceea este foarte important să fim atenţi la călăuzirea Sa când suntem adunaţi ca adunare. Tot ce vine din firea noastră se împotriveşte Duhului Sfânt. Chiar şi atunci când nu ne ghidăm după planificări omeneşti în strângerile noastre laolaltă, poate să existe ceva în noi care să frâneze sau chiar să stingă călăuzirea Duhului. Să ne ferim de astfel de acţiuni, căci vom pierde multe binecuvântări.