1 Tesaloniceni 5:2

　　Versetul 2: „Pentru că voi înşivă ştiţi prea bine că ziua Domnului aşa vine, ca un hoţ în noapte.“

　　Tesalonicenii erau informaţi despre „timpuri şi vremuri“; ei au ştiut foarte bine şi cum va veni „ziua Domnului“. Ambele expresii stau într- o anumită legătură. Evenimentele care stau în legătură cu venirea Domnului pe acest pământ premerg zilei Domnului.

　　Această expresie este amintită de peste 30 de ori în scrierile profetice ale Vechiului Testament (acolo este menţionată ca „ziua veşniciei“). Când citim în Biblie despre o „zi“, atunci nu este vorba întotdeauna de un interval de 24 de ore. O „zi“ poate fi chiar şi o anumită perioadă de timp, marcată de diferite caracteristici. De exemplu citim: „Iată, acum este ziua mântuirii“ (2 Corinteni 6.2) sau despre o „zi de mânie“ (Romani 2.5). La fel este şi „ziua Domnului“ (aceasta nu trebuie confundată cu ziua Domnului – duminica), o perioadă de timp care va fi caracterizată prin acceptarea autorităţii şi stăpânirii Domnului Isus. Deja în Vechiul Testament se arată că este perioada în care va veni Împăratul pentru a-Şi ridica Împărăţia pe pământ. Această perioadă de timp începe cu judecată, se întinde peste domnia păcii de o mie de ani a lui Hristos pe pământ şi se sfârşeşte cu judecată înainte de a începe „ziua lui Dumnezeu“ (2 Petru 3.12-13), starea veşnică. Astăzi trăim într-o vreme care o putem numi „ziua omului“. Autoritatea Domnului Isus este călcată în picioare.Între cei necredincioşi stăpâneşte satan. Dar în ziua Domnului totul va reveni la normal şi sub autoritatea Domnului, căci Dumnezeu Însuşi va pune totul ca aşternut al picioarelor Omului Isus Hristos (Psalm 8.6; Efeseni 1.10).

　　În Vechiul Testament, profeţii Isaia, Ieremia, Ezechiel, Ioel, Amos, Obadia, Ţefania, Zaharia şi Maleahi amintesc de „ziua veşniciei“ (ziua Domnului). În Noul Testament citim despre „ziua Domnului“ (Fapte 2.20; 1 Tesaloniceni 5.2; 2 Tesaloniceni 2.2; 2 Petru 3.10). Un studiu atent al acestor texte ne arată că cele mai multe vorbesc despreînceputul acestei zile, adică despre judecăţi, pe când altele ne prezintă Împărăţia propriu-zisă, iar altele vorbesc despre sfârşitul acestei zile. În versetul de faţă este vorba despre începutul acestei zile. Apostolul spune că ziua aceasta va veni ca un hoţ. Acesta este începutul acestei perioade de timp care este caracterizată prin judecăţi groaznice, care vor veni peste oamenii care vor trăi atunci pe pământ. Unele versete din Vechiul Testament subliniază acest adevăr:„ ...pentru că ziua Domnului este mare şi foarte înfricoşătoare şi cine o poate îndura?“ (Ioel 2.11)

　　　　„Vai de voi care doriţi ziua Domnului! Ce este ea pentru voi? Ziua Domnului va fi întuneric şi nu lumină, ca şi cum ar fugi un om dinaintea leului şi l-ar întâmpina un urs...“ (Amos 5.18-19).

　　　　„Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape şi se grăbeşte foarte mult. Este glasul zilei Domnului: omul viteaz va striga acolo cu amar. Ziua aceea este o zi de mânie, o zi de necaz şi de strâmtorare, o zi de ruină şi de pustiire, o zi de întuneric şi de întunecime, o zi de nor şi de negură deasă“ (Ţefania 1.14-15).„Pentru că, iată, vine ziua care va arde ca un cuptor“ (Maleahi 4.1).Având în vedere aceste versete putem să-l înţelegem pe apostolul Pavel când vorbeşte despre venirea acestei zile şi o compară cu un hoţ care vine noaptea. Venirea unui hoţ este întotdeauna surprinzătoare şi neplăcută. Aceste două caracteristici le va avea şi venirea Domnului pe pământ. Va fi o venire surprinzătoare, pentru că nimeni nu se va aştepta la ea. Oamenii vor trăi nepăsători, aşa încât judecăţile vor cădea deodată şi surprinzător peste ei. Dar venirea Domnului va avea şi urmări neplăcute pentru cei care nu se aşteaptă la ea. Va fi o judecată temporară şi veşnică.

　　Venirea Domnului este comparată în multe locuri din Noul Testament cu venirea unui hoţ. Aceste texte se referă întotdeauna la necredincioşi şi nicidecum la credincioşi. Cum ar putea Domnul să vină pentru ai Săi ca un hoţ noaptea? Nu, nicidecum! Noi Îl aşteptăm ca pe Luceafărul strălucitor de dimineaţă, ca pe Acela care este nădejdea noastră şi care ne va duce acasă. Pentru noi, Domnul nu va veni ca un hoţ noaptea. El este Mirele nostru şi cum L-ar putea aştepta Mireasa ca pe un hoţ? Imposibil! În Matei 24.43, Domnul Însuşi foloseşte această imagine a hoţului. Aici este vorba în mod deosebit despre evreii necredincioşi. În Apocalipsa 3.3, Domnul spune adunării din Sardes că va veni la ea ca un hoţ, dacă nu se pocăieşte. Cuvintele de aici se adresează în mod deosebit către creştinii cu numele. În 1 Tesaloniceni 5 avem a treia grupă de oameni. Sunt oamenii necredincioşi care vor trăi pe pământ la venirea Domnului; ei sunt amintiţi global. Pentru fiecare om care nu L-a primit, acea zi va veni ca un hoţ noaptea.

　　Aceste prime două versete ale acestui capitol ne arată foarte clar că nu poate fi vorba de venirea Domnului pentru noi. „Ziua Domnului“ are în vedere acele evenimente care se vor petrece pe pământ după ce noi vom fi răpiţi. Desigur, această zi are şi o parte cerească în expresia „ziua lui Hristos“ (Filipeni 1.10; 2.16), „ziua lui Isus Hristos“ (Filipeni 1.6), „ziua Domnului nostru Isus Hristos“ (1 Corinteni 1.8). Această parte a acelei zile este pentru noi în legătură cu arătarea la tronul de judecată al lui Hristos şi cu primirea recompensei de la Domnul. Acest gând nu-l avem în textul nostru, de aceea este bine să reţinem acest adevăr.