1 Tesaloniceni 5:19

Versetul 19: „nu stingeţi Duhul;“Îndemnurile care urmează până la versetul 22 sunt strâns legate între ele şi sunt în legătură cu activitatea Duhului Sfânt. Cuvântul lui Dumnezeu ne prezintă diferite imagini, ca să ne facă atenţi cu privire la activitatea Duhului Sfânt. În textul de faţă avem imaginea unui foc cu care se poate compara acţiunea Duhului. Pentru noi există pericolul să stingem acest foc şi astfel să înăbuşim sau chiar să stingem acţiunile Sale. Acest fapt se poate întâmpla atât în viaţa unui credincios, cât şi în strângerile laolaltă. Aplicat la viaţa personală, stingerea Duhului înseamnă pe de o parte că nu ne mai lăsăm călăuziţi şi corectaţi de El, iar pe altă parte El nu mai poate să ne preocupe cu Persoana Domnului nostru şi cu binecuvântările cereşti. În strângerile laolaltă, stingerea Duhului înseamnă a înlocui călăuzirea Sa prin altceva (de exemplu conducere omenească). Ca urmare, Domnul nu mai poate da ceea ce a hotărât El să transmită prin Duhul Sfânt. Acest fapt este în strânsă legătură cu versetul următor, unde este vorba despre profeţie care este lucrată de Duhul Sfânt, dar numai atunci când nu-L stingem.În legătură cu activitatea Duhului trebuie să diferenţiem cu atenţie patru puncte:Stingerea Sa la noi, la alţii şi în adunare, aşa cum găsim aici, distrugând acţiunea Sa;Întristarea Duhului Sfânt (Efeseni 4.30). Acest fapt se întâmplă în momentul în care păcătuim. Locuind în fiecare credincios, Duhul Sfânt este necinstit şi întristat prin aceasta, iar părtăşia noastră cu Dumnezeu este întreruptă;Împotrivirea faţă de Duhul Sfânt (Fapte 7.51). Acest fapt se referă la necredincioşi care se împotrivesc lucrării de convingere a Duhului Sfânt;Hula împotriva Duhului Sfânt (Matei 12.24-32). Acesta este păcatul celor care identifică lucrarea Domnului şi Persoana Sa cu satan, aşa cum au făcut fariseii când trăia Domnul pe pământ.